La sfârșitul toamnei semăn phloxul pitic în straturi afară (I)

0

Mai întâi vă mulțumesc pentru publicarea scrisorilor mele despre unele flori și pentru premiile acordate, fapt care mă încurajează să vă scriu în continuare despre alte flori. De această dată descriu prietenilor revistei o plantă cu flori care m-a cucerit prin frumusețea, strălucirea și durata florilor, așa cum se observă și în fotografiile pe care le trimit alăturat, anume floxul (phloxul).
Floxul sau brumărelele sau scânteioara popular și științific phlox este plantă de grădină populară care se cultivă în multe curți și grădini.
Denumirea de phlox este de origine greacă și înseamnă flacără – făcând aluzie la strălucirea culorilor înflăcărate ale florilor.
Originea genului phlox este în America de Nord și Asia Centrală și cuprinde peste 50 de specii anuale și perene majoritatea de proveniență americană. Speciile cele mai cultivate sunt dintre cele perene Phlox paniculata, iar dintre speciile anuale Phlox drummondi sau “mândrie texană” sau Phlox grandiflora.
O altă specie perenă cu frunze mici și flori stelate  care formează covoare având creștere tapisantă (care acoperă solul) este Phlox subulata, dar și specia Phlox douglasii care este tot tapisantă și vivace. Au înălțimea de 10-15 cm și flori mici, numeroase.
1. Planta Phlox paniculata am îndrăgit-o pentru permanenta înflorire din iunie până în toamnă în septembrie-octombrie și pentru că este o specie perenă nepretențioasă, rezistentă la condițiile noastre de mediu.
Se impune prin vigoarea plantelor înalte de 60-100 cm cu creștere sub formă de tufă strânsă și lăstari înalți având inflorescențe mari în vârful lor de diverse culori, cu un parfum specific. Florile pot fi utilizate și ca flori tăiate pentru vază și buchete. Înflorește abundent în perioada iunie-septembrie. Florile sunt atractive și strălucitoare, iar unele culori par niște flăcări de foc.
Se comportă ca plantă rustică în condițiile de cultură. Iernează bine afară în climat temperat, în soluri bine drenate. Suportă bine uscăciunea pe timp de  vară pe o perioadă mai scurtă, dar înflorește mai bine când este udată și când verile sunt mai răcoroase și mai umede. Crește la soare și la semiumbră, dar cazul al doilea este de preferat. Solul să fie humos și ușor acid.
Se înmulțește prin divizarea tufei toamna sau primăvara sau prin semințe semănate în răsadnițe sau sere, caz în care se transplantează la loc definitiv după 1-2 ani.
La speciile perene se poate face înmulțirea și prin butași din lăstari cu 4-5 frunze în perioada de vegetație intensă a plantei. Butașii înrădăcinați se pun în ghivece și cresc în răsadnițe reci 1-2 ani. Se pot face butași de Phlox paniculata și din rădăcini, primăvara devreme.
Caută și a doua parte a articolului pentru a descoperi alte specii de phlox!
Gheorghe Cojocaru, Drăgănești-Olt, jud. Olt

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply