Ierburi vechi cu utilizare actuală: ștevia

Puține plante sunt la fel de legate de primăvara românească precum ștevia. Folosită de generații întregi în bucătăria tradițională, această plantă simplă continuă să fie apreciată și astăzi pentru gustul său ușor acrișor și pentru proprietățile nutritive.

Este important însă să facem diferența între ștevia folosită în mâncăruri și planta cunoscută pentru îndulcitorul natural. În acest articol este vorba despre ștevia clasică, cu denumirea științifică Rumex patientia, o plantă erbacee din familia Polygonaceae. În diferite zone ale țării, ștevia mai este cunoscută și sub denumirile populare de: ștevie de grădină, dragavei, ștevie lată sau ștevie acră.

O plantă veche, cultivată de sute de ani

Ștevia este una dintre cele mai vechi plante cultivate pentru hrană în Europa de Est și în Balcani. Ea crește ușor și rezistă bine la temperaturi scăzute, motiv pentru care apare foarte devreme primăvara, atunci când alte verdețuri încă nu sunt disponibile.

În trecut, oamenii se bazau mult pe plantele de sezon pentru alimentație, iar ștevia era una dintre primele surse de vitamine după iarnă. De aceea, era considerată o plantă valoroasă în gospodăriile de la sat.

Astăzi, chiar dacă avem legume disponibile tot anul, ștevia rămâne apreciată pentru gustul autentic și pentru faptul că este o plantă naturală, ușor de cultivat.

Cum recunoști ștevia

Ștevia are frunze mari, verzi și moi, ușor alungite. Gustul este discret acrișor și foarte plăcut în mâncăruri. Planta poate ajunge chiar și la peste un metru înălțime atunci când este matură, însă pentru consum sunt preferate frunzele tinere, culese primăvara.

Crește atât spontan, cât și cultivată în grădini. Preferă solurile fertile și umede și are nevoie de puțină îngrijire.

De ce este considerată sănătoasă

Ștevia este bogată în vitamine și minerale importante pentru organism. Conține vitamina C, vitamina A, fier, calciu și fibre.

După sezonul rece, când alimentația era mai săracă în legume proaspete, această plantă ajuta organismul să își recapete energia.

Consumată moderat, ștevia poate contribui la:

• susținerea digestiei;
• hidratarea organismului;
• aportul de minerale și antioxidanți;
• diversificarea alimentației.

La fel ca alte plante din genul Rumex, ștevia conține și acid oxalic, motiv pentru care este bine să fie consumată cu moderație de persoanele care au anumite probleme renale sau recomandări medicale speciale.

Cum se folosește în bucătărie

În România, ștevia este folosită mai ales în mâncărurile tradiționale de primăvară. Cele mai cunoscute preparate sunt ciorba de ștevie și mâncarea de ștevie cu usturoi și orez.

Frunzele se spală bine și se gătesc asemănător spanacului. Gustul lor ușor acrișor oferă prospețime preparatelor și se combină foarte bine cu ceapa verde, leușteanul sau ouăle.

Mulți oameni aleg să combine ștevia cu loboda sau spanacul pentru un gust mai bogat. În unele zone, frunzele tinere sunt adăugate și în plăcinte, tocănițe sau umpluturi pentru sarmale de post.

O plantă care revine în grădinile moderne

În ultimii ani, interesul pentru plantele tradiționale a crescut tot mai mult. Mulți oameni caută alimente locale, simple și cât mai puțin procesate, iar ștevia se potrivește perfect acestui stil de viață.

Este ușor de cultivat în grădină și nu are nevoie de tratamente complicate. În plus, rezistă bine și poate oferi frunze proaspete timp de mai multe săptămâni. Pentru cei care își doresc o grădină utilă și naturală, ștevia este o alegere excelentă.

O legătură cu gusturile copilăriei

Pentru multe persoane, mâncarea de ștevie amintește de mesele simple din copilărie și de bucătăria bunicilor. Este una dintre acele plante care au rămas prezente în cultura culinară românească tocmai datorită simplității și gustului autentic. Chiar dacă astăzi există multe ingrediente moderne și rețete sofisticate, ștevia continuă să fie apreciată pentru naturalețea ei. Această plantă modestă demonstrează că ierburile vechi își pot păstra locul și în alimentația actuală, oferind atât savoare, cât și beneficii pentru sănătate.