Tradiţii şi artă populară I – REPORTAJ

Dragă cititorule,
Când zăpada se aşterne, iar ultimele zile din an trec în grabă, începe perioada minunată cu tradiţii pentru sărbătorile de iarnă. În zonele rurale, tradiţia, care se păstrează de veacuri nealterată, scoate sătenii din case, îmbracai în port popular, pentru a porni la colindat, cu capra, mascaţii sau cântând din buhai pe la porile gospodarilor. În România, trecutul şi-a lăsat amprenta asupra fiecărei regiuni, sărbătorile fiind influenţate de obiceiurile daco-romane, de ritualurile creştine şi de preceptele orientale.

Din cele mai vechi timpuri, credinţa populară evoca apariţia şi înmulţirea spiritelor malefice la apropierea trecerii dintre ani, oamenii găsind ca metodă de protecţie mascarea în timpul anumitor ritualuri şi festivităţi. De-a lungul secolelor, din simple instrumente rituale de ocrotire magică, măştile au devenit creaţii complexe antropomorfe, zoomorfe sau fitomorfe. Cunoscute şi apreciate creatoare de măşti populare specifice zonei de nord a Moldovei, Ana şi Ioana Negoiţă consideră că reprezentarea caricaturală a unor personaje din lumea satului (beţivi, harapi, draci, babe urâte etc.) avea rolul de a speria duhurile periculoase, alungându-le definitiv.
Timp de 12 luni oamenii şi locurile se încărcau cu energie negativă, iar în ultimele săptămâni erau organizate spectacole în sat pentru a alunga spiritele rele. Măștile purtate la astfel de festivități erau arse la final, pentru a se obține purificarea și fertilitatea în noul an. Deși locuiește în Sibiu din anul 1974, Ana Negoiță a rămas conectată artistic și sentimental de locurile natale, de satul Draxini din apropierea orașului Botoșani, acolo unde se întoarce an de an, în fiecare vacanță. În curtea casei părintești a organizat și expoziții, atât cu creații proprii, cât și cu țesături ale mamei, care și la cei 80 de ani încă face plăpumi și covoare. Ajunsă la Sibiu în perioada adolescenței, Ana a urmat cursurile școlii de instalații tehnico-sanitare și de gaz, ani de zile activând într-un domeniu al bărbaților, realizând transformatoare pentru sudură și bobine pentru motoare.

Apoi și-a descoperit apetența către artă, pictând în timpul liber și realizând variate creații populare. Toți cei patru copii ai familiei au demonstrat înclinații artistice, însă Ioana a fost cea care a absolvit Facultatea de Restaurare și Conservare a Operei de Artă din Sibiu, urmându-și mama la toate expozițiile organizate în țară și în străinătate cu creații proprii, precum măștile populare, icoanele pe sticlă, lingurile de lemn pictate sau poșetele și gențile din lână, împletite manual. În anul 2005, după terminarea facultății, Ioana a lucrat o perioadă la o biserică din Cârțișoara, restaurând pictura murală. Și-a dorit să continue în domeniu, însă atât la București, cât și la Sibiu posturile în domeniul restaurării obiectelor din lemn sau din metal din muzee sunt puține și parțial blocate.
Continuarea acestui articol o puteţi citi aici.
Text: Cristi Niculescu
Foto: www.cristiniculescu.com