Maria Calma, Reșița, jud. Caraș-Severin
Dragă redacție,
Vă mulțumesc din suflet pentru publicarea articolului meu în numărul de ianuarie. M-am bucurat foarte mult, mai ales că a doua zi după apariția revistei urma să fie ziua mea.
Vreau să vă povestesc de data aceasta despre câteva zile petrecute într-o țară minunată, Elveția, printre oameni deschiși, onești, mândri de țara lor. Acum câțiva ani am cunoscut o tânără elvețiancă numită Esther, căsătorită cu un român. Prietenia dintre noi s-a sudat rapid, astfel încât în anul următor am fost invitată să petrec câteva zile alături de ea și familia sa. Așa se face că într-un aprilie friguros și ploios am poposit la Zürich, de unde m-a preluat prietena mea și m-a dus la ea acasă. Esther locuiește în partea germană a Elveției, în cantonul Luzern. Elveția este împărțită în 26 de cantoane și semi-cantoane. Cele 4 limbi oficiale sunt: germana, franceza, italiana și reto-romana. Deși nu face parte din UE, spiritul comercial al Elveției s-a dovedit încă o dată: pe lângă moneda națională (francul elvețian), aici poți plăti și în euro, dar numai în bancnote de până la 100 de euro inclusiv. Dacă trebuie să primești rest, nu îl vei primi în euro, ci contravaloarea lui în franci elvețieni. Din păcate, vremea nu prea a ținut cu noi în acel aprilie.
Plimbările dese prin sătucul elvețian m-au lăsat să admir casele cochete, împodobite cu flori de primăvară. Pajiștile erau incredibil de verzi, chiar și în aprilie, și peste tot domnea un sentiment de liniște și siguranță. Într-o zi, când stropii de ploaie s-au mai rărit, am fost la Hochwacht, lângă satul Reisiswill. Hochwacht este un vechi turn de observare deschis publicului larg, construit în 1911 în întregime din beton, în locul celui anterior din lemn, pe vremuri, astfel de turnuri de veghe se foloseau pentru a semnaliza pericolul, în caz de primejdie putându-se alerta un canton întreg în 3-4 ore. De pe platforma turnului, situată la 20 m înălțime se oferă o panoramă magnifică a zonei Mitteland, de la Jura la Alpi. În altă zi am vrut să facem o bucurie copiilor, o fetiță de 1 an și 2 luni și un băiețel de aproape 3 ani, și, deși ploua, am plecat la Parcul de animale din orașul Langenthal. Parcul adăpostește căprioare și cerbi, ponei, măgăruși, capre pitice și porci mistreți. Ce bucurie pe fețele copilașilor când au putut mângâia poneii și căprițele, ce spaimă când porcii mistreți s-au apropiat de gard! Este minunat că în mijlocul unui oraș copiii pot admira de aproape animale pe care alții le văd doar în poze sau la televizor. De altfel, aceasta a și fost rațiunea construirii parcului: să aibă și copiii un loc în care pot cunoaște animalele. Ar mai fi multe de spus, pentru că Elveția este genul de țară pe care o poți parcurge doar cu camera de filmat în mână. De la munții semeți încărcați de zăpadă, la pajiștile mereu verzi, de la nenumăratele lacuri cristaline, la satele și orașele cochete și deosebit de curate, impresia pe care o lasă este de neuitat. De aceea mi-am promis mie ca într-o zi să revin! Vacanțe plăcute să aveți!
Foto: Maria Calma
