Frumuseți vaporoase în grădină – astilbe

Nu toate plantele iubesc soarele puternic. Dacă ai în grădină zone umbrite, unde multe flori refuză să înflorească spectaculos, astilbele sunt printre cele mai bune alegeri. Cu inflorescențele lor pufoase, asemănătoare unor pene colorate, și frunzișul bogat, aceste plante perene aduc eleganță și culoare în locurile mai răcoroase ale grădinii.

Pe lângă aspectul deosebit, astilbele sunt apreciate pentru faptul că rezistă mulți ani în același loc și nu necesită îngrijiri complicate, atât timp cât beneficiază de suficientă apă.

Ce sunt astilbele?

Astilbele sunt plante perene, ceea ce înseamnă că trăiesc mai mulți ani. Toamna partea aeriană se usucă, însă rădăcinile rămân vii, iar primăvara apar din nou lăstari viguroși. Principala lor atracție sunt inflorescențele înalte și vaporoase, formate din sute de flori mici.Acestea pot fi albe, roz, mov sau roșii și înfloresc pe parcursul verii, ridicându-se elegant deasupra frunzișului.

Chiar și după ce florile se usucă, plantele rămân decorative. Inflorescențele capătă nuanțe bej și crem, oferind interes grădinii și în sezonul rece. Frunzele sunt la fel de atrăgătoare. Primăvara pot avea reflexe bronz sau arămii, iar toamna multe soiuri se colorează într-un galben intens.

Unde se simt cel mai bine?

În natură, astilbele cresc în păduri luminoase și în zone umede din estul Asiei și Americii de Nord. De aceea, în grădină preferă solurile fertile, bogate în materie organică și care își păstrează umezeala.

Locul ideal este unul aflat în semiumbră, unde plantele sunt protejate de soarele arzător din miezul zilei. Câteva ore de soare dimineața sau spre seară nu le deranjează, însă expunerea prelungită la temperaturi ridicate poate arde frunzele și poate reduce perioada de înflorire.

Astilbele se dezvoltă excelent lângă iazuri, pâraie sau în grădini cu sol permanent reavăn. Totuși, pot fi cultivate cu succes și în straturi obișnuite, dacă sunt udate regulat în timpul verii.

Cum alegi soiul potrivit?

Există foarte multe varietăți de astilbe, rezultate din încrucișarea mai multor specii. Diferențele apar în ceea ce privește înălțimea, culoarea florilor și perioada de înflorire.

Soiurile înalte pot ajunge la 1,2 – 1,5 metri și creează puncte spectaculoase de atracție în grădină. Cele compacte ating aproximativ 50 – 60 cm și sunt ideale pentru borduri sau pentru cultivarea în ghivece.

Printre cele mai populare grupe se numără:

• Astilbe x arendsii: cele mai răspândite, cu flori albe, roz sau roșu intens și înălțimi cuprinse între 60 și 150 cm;
• Astilbe chinensis: înfloresc mai târziu, spre sfârșitul verii, și formează tufe dense, excelente ca acoperitoare de sol;
• Astilbe japonica: au frunze lucioase și înfloresc devreme, la începutul verii;
• Astilbe simplicifolia: soiuri compacte, potrivite pentru spații mici și jardiniere.

Atunci când alegi o varietate, ține cont atât de spațiul disponibil, cât și de efectul pe care dorești să îl obții în amenajarea grădinii.

Cum se plantează astilbele?

Perioadele ideale pentru plantare sunt primăvara și începutul toamnei. Temperaturile sunt mai blânde, iar plantele au suficient timp să își dezvolte rădăcinile înainte de venirea verii sau a iernii.

Înainte de plantare este recomandat ca solul să fie îmbogățit cu compost sau gunoi de grajd bine descompus. Astilbele apreciază pământul bogat în substanțe nutritive și cu o bună capacitate de reținere a apei.

După plantare, udarea este foarte importantă. În primul an, plantele trebuie udate de două-trei ori pe săptămână, mai ales în perioadele secetoase. Soiurile pitice pot fi cultivate și în ghivece, însă acestea au nevoie de udări mai dese, deoarece substratul din containere se usucă mai rapid, potrivit rhs.org.uk.

Îngrijirea este surprinzător de simplă

După ce se stabilesc bine în grădină, astilbele devin plante destul de ușor de întreținut. Dacă solul rămâne umed în mod natural, udările vor fi necesare doar în perioadele foarte secetoase. ste mai bine să fie udate rar, dar abundent, decât puțin și foarte des.

În ceea ce privește fertilizarea, de regulă nu este nevoie de îngrășăminte suplimentare dacă plantele cresc într-un sol fertil și bogat în materie organică. La sfârșitul toamnei sau la începutul iernii, toate tulpinile uscate se taie aproape de nivelul solului. În primăvara următoare vor apărea lăstari noi și viguroși.

Cum se înmulțesc?

Cea mai simplă metodă este divizarea tufelor mature. Operațiunea se face primăvara, aproximativ o dată la patru ani. Pe lângă faptul că obții plante noi, această lucrare întinerește exemplarele vechi și stimulează o înflorire mai bogată.

Astilbele se pot înmulți și prin semințe. Dacă inflorescențele uscate sunt lăsate pe plantă, este posibil ca acestea să se autoînsămânțeze. Noile plante pot avea nuanțe ușor diferite față de cele ale plantei-mamă, ceea ce poate aduce surprize plăcute în grădină. Totuși, răsadurile au nevoie de aproximativ trei ani până ajung la maturitate și încep să înflorească.

Cu ce plante se potrivesc?

Pentru că iubesc umezeala, astilbele se combină foarte bine cu alte plante care preferă aceleași condiții. Arată spectaculos alături de primule, rodgersia, rubarbă ornamentală (Rheum), crini cala (Zantedeschia), ferigi, hosta sau iris de baltă. Împreună creează colțuri de grădină bogate în texturi și nuanțe de verde, completate de inflorescențele colorate ale astilbelor. Plantate în grupuri numeroase, oferă un efect spectaculos, asemănător unor nori pufoși care plutesc deasupra frunzișului.

Probleme care pot apărea

Astilbele sunt plante rezistente și rareori sunt afectate de boli. Ocazional pot fi atacate de gărgărița viței-de-vie, ale cărei insecte adulte lasă mici crestături semicirculare pe marginile frunzelor.

Cea mai frecventă problemă rămâne însă lipsa apei. În perioadele foarte călduroase și uscate, frunzele pot prezenta arsuri sau se pot brunifica pe margini. De aceea, alegerea unui loc potrivit și udarea constantă sunt cele mai importante condiții pentru o dezvoltare sănătoasă.

Foto: Profimedia