Flori de iarnă. Plante care pot să înflorească iarna

1

Flori de iarnă. Plante care pot să înflorească iarna Vorbim în cele de mai jos despre plantele ornamentale și evoluția lor în perioada sezonului rece. Și ele, ca toate plantele în general, se împart în trei grupe în funcție de ciclul biologic (ciclu vital, ciclu de viață).

Astfel, sunt plante al căror ciclu de viață este de un an. Se numesc anuale și fac sămânță în același an, după care se usucă și mor. Trec perioada rece, neprielnică, sub formă de sămânță. Aceasta are un embrion, care de fapt este o mică plăntuță, iar când i se asigură condiții necesare de germinație (încolțire – temperatură, umiditate și putere de germinație) va da naștere unei noi plante. Pentru a avea în balcon (grădină) o astfel de plantă, ea trebuie semănată în fiecare an.

Begonia

Plantele bienale trăiesc 2 ani, adică din stadiul de sămânță până la formarea unei noi semințe trec 2 ani. În primul an ele formează organe vegetative (rădăcină, tulpină și frunze) și abia în anul al doilea înfloresc și fac semințe.

În sfârșit, cele mai multe plante decorative, mai ales cele de interior (de apartament) aparțin grupei de plante perene. Ele trăiesc mai mulți ani (trandafirul chinezesc și 20 de ani), organele de înmulțire (floarea, fructul și sămânța) formându-se în fiecare an (la cele ornamentale prin flori).

Dintre cele perene de apartament, cele mai multe vegetează și în perioada rece, păstrându-și frunzele chiar dacă le încetează creșterea pentru o perioadă. Au nevoie de un minim de condiții de mediu (temperatură, lumină și umiditate). Altele, tot perene, trec iarna printr-o perioadă de repaus în care își pierd frunzele și unele chiar tulpinile aeriene. În primăvară pornesc în vegetație prin mugurii de pe tulpina aeriană ori prin cei de pe tulpinile subterane (bulbi, rizomi, tuberculi) rămase în pământul din ghiveci ori grădină.

Leandru

Mai toate plantele mele sunt perene, dintre cele care vegetează și iarna, dar am și câteva care își reiau vegetația datorită tulpinilor subterane rămase în ghiveci. Amintesc aici paraschivuța (Achimenes), ghivecele vara arată ca niște cascade de flori, iar iarna rămân goale, pentru că tund toate tulpinile aeriene chiar de la nivelul ghiveciului. Rămân însă în pământul ghivecelor rizomii, care pornesc în vegetație în primăvară.

Am și câteva bienale (micșunele – Cheiranthus), dar și anuale (creasta cocoșului, condurul doamnei, zorea) care sunt ușor de cultivat în balcon.

Lăsând la o parte plantele care înfloresc chiar în perioada rece, am câteva care își continuă înfloritul, deși nu sunt specifice acestui sezon, pentru că le țin în balconul cu expunere sudică și bine izolate termic și în camera expusă la fel.

Astfel, mușcata comună (Pelargonium zonale, sin. P. hortorum) care, oricum, agrează o temperatură în jur de 15 grade Celsius, înflorește având lumină foarte bună, chiar puțin soare direct. Grija mea este să mențin pământul din ghiveci aproape uscat.

O altă plantă care continuă să înflorească și iarna este planta cameleon (Lantana camara) a cărei inflorescență globuloasă și parfumată are flori mici care își schimbă culoarea pe măsură ce se maturizează. Are nevoie de lumină foarte bună, cu puțin soare direct, udare mai redusă decât vara (chiar dacă vrea apă multă în general) și o temperatură de 18-20 grade Celsius.

Trandafirul chinezesc (Hibiscus rosa simensis) înflorește și el în aceleași condiții create, dar nu muta ghiveciul în perioada formării bobocilor, pentru că ei pot cădea.

O plantă specifică zilelor scurte este Kalanchoe blossfeldiana. Începe să înflorească din octombrie, își prelungește înfloritul toată iarna, având inflorescențe cu înflorire succesivă. Pe măsură ce floricelele de la bază se usucă, în vârf se formează altele noi. Temperatura de 16-20 grade Celsius, puțin soare direct care-i înroșește frunzele, îi fac foarte bine. Tolerează lipsa de apă și două săptămâni, pentru aceasta nu trebuie apă multă. Excesul de umezeală cauzează putrezirea rădăcinilor.

Begoniile fără tuberculi (Begonia rex, B. maculata, B. cleopatra, B. olsonia), deși sunt plante decorative, în primul rând, prin frunze, înfloresc la temperaturi de 16-20 grade Celsius, lumină foarte bună și ceva soare direct. Toate begoniile vor umiditate suficientă. Crinul păcii (Spathiphyllum wallisii) se simte bine la 16-20 grade Celsius, lumină bună, dar nu soare direct. Vara tolerează și umbra, iarna însă, nu prea. Vrea apă, nu tolerează lipsa ei, dar în sezonul rece se udă moderat.

Violetele de Parma (Saintpaulia) pot înflori dacă li se prelungește iluminatul cu cel artificial, fluorescent, pentru a asigura cel puțin 12 ore de lumină pe zi, dar fără soare direct și o temperatură de minim 18 grade Celsius. Udarea este tot mai redusă și cu apă călduță sau la temperatura camerei, temperatură obligatorie, de altfel, pentru toate plantele în sezonul rece.

Crinul de iarnă (Hippeastrum vittatum, sin. Amaryllis vittata) poate înflori urmând o tehnologie specială. Trebuie oprit udatul din toamnă, ținut la întuneric și la o temperatură de 10 grade Celsius, până apar tijele florale. Se aduce apoi la 18-20 grade Celsius.

Cobea (Cobaea scandens) își prelungește înfloritul până după Anul Nou într-un balcon cu 12-15 grade Celsius și ceva soare direct.

Trandafir japonez

Leandrul (Nerium oleander) înflorește bine în vară dacă iernează în spații cu temperaturi între 12-15 grade Celsius. La temperaturi peste 15 grade Celsius își poate pierde o parte din frunze.

Cactușii iernează și înfloresc bine vara dacă în perioada de repaus hibernal li se asigură 8-10 grade Celsius (chiar până la 0 grade Celsius), lumină multă și fără apă. Unele specii (Echinopsis) au probleme cu înfloritul din cauza luminii filtrate de sticla termopanului. Plantele ce înfloresc iarna trebuie fertilizate la fiecare două săptămâni. Succes!

Citeste si:

Text: Petrea Chiru

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply