Floarea-de-colţ, regina Carpaţilor şi cum o poţi avea în gradina de acasă

2

floarea-de-colţUna din minunile munţilor noştri, Floarea-de-colţ este una din plantele protejate. A o rupe de pe stâncile Bucegilor este o crimă. Poţi însă să-i culegi semintele care se formează în septembrie. Plantate într-un sol sărac, calcaros, în curţile caselor de la munte şansele să crească şi să înflorească sunt maxime.

Floarea-de-colţ se întâlneşte din Pirinei până-n Himalaya. Creşte în munţi calcaroşi, pe versanţii abrupţi şi însoriţi, pe solul sărac de pe stânci. Denumirea ştiinţifică este „Leontopodium alpinum“, şi este rudă cu floarea-soarelui şi margareta.

Floarea-de-colţ este o inflorescenţă, înconjurată de un înveliş de frunze protectoare cu aspectul unor raze, care sunt confundate cu petalele. Spre deosebire de petale, care cad după înflorire, frunzele protectoare din jurul inflorescenţelor persistă până la fructificare, de aceea par nişte flori nemuritoare.

Întreaga plantă şi frunzele din jurul inflorescenţei sunt acoperite de peri lânoşi albi care au rolul de a proteja împotriva frigului, uscăciunii şi a radiaţiei ultraviolete.

Citeste si: Plante perene de gradina. Flori cu viata lunga

La noi în ţară, Floarea-de-colţ creşte în Munţii Carpaţi, şi este declarată monument al naturii din 1933 şi ocrotită. Specialiştii mai spun că în Carpaţi se întâlneşte, în special, pe stâncării la altitudini mari şi este destul de uşor de identificat chiar şi de cei mai puţin interesaţi de cunoaşterea plantelor.

Floarea-de-colț face parte din flora spontană, astfel că este extrem de viguroasă şi pote să vegeteze şi la altitudini mai joase, în gradinile de la munte. În regiunile muntoase din România planta ajunge doar până la maximum 20 centimetrim înălţime, dar există în alte condiţii climatice până la 50 – 80 centimeri înălţime.

Citeste si: Plante cu flori albastre

Floarea-de-colţ înfloreşte în iulie – august. Secretul supravieţuirii în captivitate pentru Floarea-de-colţ este frigul. Planta trebuie să stea la temperaturi negative, suporta vântul şi nu are nevoie de udare. Floarea-de-colţ renaşte la sfârşitul lui februarie, când gerul se înmoaie. Nu are nevoie de îngrijire specială, unica nevoie fiind un pământ sărac, amestecat cu praf de calcar.

Crescută în grădină Floarea-de-colţ poate fi tăiată şi uscată pentru că se păstrează la fel de frumoasă ca şi imortelele.

Nu rupe Floarea-de-colţ! Poţi culege, cu grijă, fără să rupi plantele şi fără să le scoţi din sol, semintele. Rădăcina este mult ramificată şi la suprafaţă, astfel ca bobitele cu seminţe trebuie adunate cu atenţie fără să deranjezi planta.

Seminţele pot fi plantate la suprafaţa solului, la finele lui octombrie, după ce cade bruma, la adâncime mică de cel mult doi-trei centimetri şi trebuie acoperite cu pamat care trebuie bine bătătorit şi udat. Vor face concurenţă ghioceilor, în februarie-martie!

Citeste si: Fereastra cu flori. Cateva sfaturi pentru jardiniere

Atenţie! Floarea-de-colţ e o floare rară! E protejată prin lege şi ruperea lor este o faptă penală!

Sursa foto: pixabay.com

Comentarii Facebook

comentarii

Discussion2 Comments

  1. Rochii de Mireasa

    Cata prostie !!! Daca este protejata, inseamna ca este pe cale de disparitie. Luand “doar” semintele facem mai rau decat daca rupem din greseala o floare.
    Atunci cand rupem din greseala o floare, exista posibilitatea sa cada cateva seminte care vor incolti si naste alta floare. Dar luand semintele cu siguranta acea floare nu se va mai inmulti in acel loc.

    • Otilia Ignat

      nu este nici o prostie. semintele unei plante prolifereaza in proprtie de 10-15 la suta. restul se pierd pentru ca nu gasesc conditii de vegetatie. deci, orice cale princare plante poate fi cultivata este benefica speciei.

Leave A Reply