Pare puțin probabil să te trezești dimineața, într-un apartament de bloc, auzind cocoșii cântând ori cotcodăcind o găină, dar s-a dovedit că nu este imposibil. Imagini recente cu păsări de curte străbătând trotuarele, într-o intersecție aglomerată dn București, confirmă existența unor astfel de situații. Dar poți crește păsări și animale în oraș? Și cât este de legal să-ți faci o mică fermă într-o curte urbană, prin care să-ți susții o parte din hrană?

În general, legislația este destul de restrictivă în privința creșterii animalelor în zonele intravilane. Totuși, într-o curte de oraș pot fi crescute animale și păsări pentru hrană, dar lista se restrânge la speciile care sunt silențioase, curate, ușor de îngrijit și nu creează conflicte cu vecinii. Astfel, rămân în discuție găinile fără cocoș, prepelițele, iepurii și, pentru aceia care dispuși să învețe lucruri noi, peștii koi și uneori albinele.

Reglementările legale derivă din Ordinul Ministerului Sănății 119/2014 și din Legea Zootehniei nr. 72/2002, dar și din ghidurile actualizate pentru 2025–2026 privind creșterea unor păsări și animale mici în zone urbane, completate cu normele locale. Fiecare primărie are propriul regulament de gospodărire urbană sau Norme privind liniștea și ordinea publică și creșterea animalelor, care prevăd dacă ai voie să ții păsări în intravilan, pe ce străzi sau cartiere (zonele exclusiv de blocuri versus zonele de case) și obligația de a le ține în perimetrul propriii curți.

Vorbim însă despre obținerea hranei pentru uz propriu, în gospodărie, nu pentru a vinde mai departe, caz în care sunt necesare alte autorizări și o formă de organizare economică, respectiv fiscalizare și plata taxelor către stat.

Ce merită să creștem și cu ce costuri

1. Găini

Găinile sunt cele mai populare, 4 – 6 găini fiind rezonabil de întreținut într-o curte mică sau în 10-15 mp, dacă se respectă normele sanitare și nu deranjează vecinii. Cocoșul însă este adesea interzis din cauza zgomotului.

Pentru a crește în condiții propice și fără să deranjeze comunitatea, găinile au nevoie de un adăpost închis noaptea, aerisit, curat, situat la minimum 10 metri de ferestrele vecinilor. Săptămânal, acesta trebuie curățat, mirosul fiind ținut sub control și prin îmbrăcarea lui cu paie. Apa trebuie schimbată zilnic, iar hrana asigurată prin cereale și resturi vegetale.

Din punct de vedere al costurilor, investiția inițială se face pentru coteț / adăpost (800 -1.500 lei) și pentru găini (30 – 70 lei bucata), accesoriile adăugând altă cheltuială de circa 100 de lei. Hrana cumpărată costă 150 – 200 lei pentru trei luni, beneficiul fiind că fiecare găină face, în principiu, un ou pe zi sau la două zile.

Avantajul principal este cel de a avea zilnic ouă proaspete la cost mic, cu un efort rezonabil. Verificați înainte dacă trebuie notificată primăria cu privire la creșterea găinilor, unele autorități locale cerând acest lucru. Indiferent de regim însă, în orașele din România, găinile trebuie păstrate în incinta închisă, nu lăsate să umble libere prin cartier.

2. Prepelițe

Prepelițele sunt cele mai potrivite pentru o curte de oraș, fiind și o alegere eficientă din punct de vedere al costurilor: sunt foarte silențioase, nu deranjează vecinii și produc multe ouă. Sunt considerate animale de talie mică și nu există nicio interdicție explicită privind creșterea lor în zonele urbane, dar trebuie să nu fie amplasate prea aproape de vecini și să nu genereze miros.

Au nevoie de o volieră mică, acoperită, amplasată la minimum 10 metri de ferestrele vecinilor (amoniacul din dejecții este motivul distanței minime), dar și de hrană specială pentru prepelițe. Spațiul minim necesar este de 4 – 6 mp pentru 20 – 30 de prepelițe, iar voliera trebuie să aibă 2-3 m lungime, 1,5 m înălțime și un metru lățime.

Curățenia este obligatorie la 2-3 zile, dar este ușor de făcut. Zgomot nu fac, deci sigur nu vor deranja vecinii. Cât privește investiția, o volieră costă 600–1.000 lei, iar 20 prepelițe cam 200–300 lei, hrănitoarea și adăpătoarea încă 100 lei, iar hrana pentru 3 luni 150–250 lei.

Investiția se întoarce însă în hrană: 20 prepelițe produc 15–18 ouă pe zi, iar 30 prepelițe cam 25–30 ouă pe zi. Ouăle de prepeliță sunt extrem de hrănitoare, având mai multe vitamine și minerale decât cele de găină (cum ar fi fier, vitamina B12 și proteine), fiind recomandate mai ales acelora care au colesterolul ridicat.

3. Iepuri

Iepurii sunt animale foarte silențioase și nu miros dacă sunt îngrijiți corect, cel mai important fiind ca ei să aibă cuști aerisite. Iepurii sunt explicit incluși în speciile permise pentru creștere în gospodării conform Legii Zootehniei nr. 72/2002 și considerați animale silențioase, deci potriviți pentru oraș. Totuși, se interzice creșterea lor în spații improprii, cu umiditate crescută, miros și în lipsa ventilației, iar înregistrarea în Registrul agricol devne obligatorie dacă ai mai multe exemplare.

Pot fi crescuți pentru carne sau pot fi păstrați doar pentru compost, gunoiul lor fiind bogat în azot, fosfor și potasiu în proporții echilibrate și unul din cele mai bune îngrășăminte naturale. Este considerat un îngrășământ rece, care nu arde plantele la fel ca dejecțiile de la găini sau porci și poate fi pus direct la rădăcini, unde se descompune repede și îmbunătățește structura solului. În străinătate, excrementele de iepure se vând separat de alte îngrășăminte, la un preț ce pornește de la circa un dolar pe kilogram, iepurii având grijă să producă din belșug material pentru vânzare.

Iepurii trebuie crescuți în cuști aerisite, ferite de ploaie și amplasate la minimum 10 metri de locuințele vecinilor, obligatoriu curățate regulat. Se hrănesc cu fân, legume, apă și nu miros dacă sunt îngrijiți corect. Într-o suprafață de 6-8 mp încap 3-4 cuști, care pot să fie și suprapuse.

Pot fi lăsați și prin curte dacă aceasta este perfect asigurată, astfel încât ei să nu poată săpa galerii ori roade gardul și trece pe alte proprietăți ori în stradă. Totodată, în cazul iepurilor liberi prin curte, să aveți în vedere nevoia lor de a roade constant, pentru a-și toci dinții, deci atenție la plantele din jur și la copaci (a căror tulpină sunt tentați să o roadă), dar și la cabluri și alte obstacole.

Ca investiție, cuștile costă 400 – 800 de lei un mascul și două femele circa 150 – 250 de lei, iar hrana pe trei luni cam 150 – 250 de lei. Se înmulțesc rapid, o femelăși un mascul putând genera 20-30 de pui într-un an.

4. Un mic iaz cu pești

Un iaz este o soluție estetică și fără mari bătăi de cap, iar în el pot trăi pești precum caras sau koi, cu rol ornamental sau pentru hrană. Dincolo de asta, un astfel de iaz poate susține un ecosistem prin apa pentru grădină sau compost. Nu există restricții privind distanțele de instalare a acestor elemente față de vecini, singurele interdicții legale privind iazurile care pot afecta structura terenului sau pot crea riscuri de inundație.

Cel mai important lucru, în cazul unui iaz artificial este întreținerea filtrării și a calității apei, dincolo de hrănirea zilnică a peștilor. Costurile sunt însă mai mari decât în cazul altor specii de animale sau păsări: pentru un iaz mic pornesc de la aproximativ 12.000 – 15.000 lei și pot crește în funcție de echipamente. Suma include săpătura, hidroizolația, sistemul de filtrare și peștii, dar să spunem că instalația pe ansamblu are și un rol estetic important, care poate compensa investiția.

5. Albine (doar acolo unde legislația permite)

Creșterea albinelor într-o gospodărie de oraș este reglementată separat și mult mai strict decât în cazul altor specii, prin Legea Apiculturii nr. 383/2013. Astfel, potrivit legii, poți avea stupi în oraș doar dacă regulamentul local nu interzice și dacă respecți distanțele obligatorii. Se interzic stupii amplasați prea aproape de vecini, lipsa echipamentelor de protecție și a măsurilor de siguranță, precum și derularea de activitate comercială fără autorizare ANSVSA. Totodată, sunt obligatorii înregistrarea stupinii la ANSVSA, respectarea normelor de biosecuritate, iar pentru vânzarea mierii și altor produse apicole ai nevoie de o formă juridică și de autorizare sanitar-veterinară.

Albinele produc miere, polen și propolis, iar îngrijirea lor necesită și pasiune pentru micile vietăți, nu doar dorința de a obține un beneficiu de pe urma lor. Producția poate fi considerabilă, dar este nevoie de experiență în acest sens. Totuși, comunitatea pasionaților de albinărit este destul de mare, iar cei care abia acum încep activitatea pot găsi ușor sfaturi din partea specialiștilor în apicultură.

Mai întâi, este necesar ca stupii să bine amplasați (10-20 mp sunt suficienți pentru doi stupi), distanțele sunt stabilite prin regulamente locale fiind variabile, dar în general limitele sunt de 10 – 20 de metri față de vecini, garduri înalte sau bariere vegetale. Stupii trebuie verificați regulat, folosind însă echipament special de protecție.

Cheltuielile de început sunt variabile, dar pleacă în principiu de la 1.000 – 1.500 lei pentru doi stupi. Prețul unui stup gol variază în general între 200 și 800 de lei, în timp ce un stup complet populat cu o familie de albine poate să coste între 500 și 1.400 de lei, în funcție de material, numărul de rame și mărimea coloniei. Costul final depinde de starea stupului (nou sau utilizat) și de componentele incluse. Echipamentul costă între 300 și 500 de lei, iar roiurile între 400 și 600 de lei. Profitul potențial înseamnă 20 – 40 de kilograme de miere din doi stupi într-un an, dar experiența și starea vremii influențează mult acest rezultat.

Ce poți crește în spații mici și ce nu poți crește nicicum

Dincolo de disponibilitatea pentru efortul îngrijirii, spațiul disponibil înfluențează esențial alegerea vietăților dintr-o curte de oraș. Astfel, și în doar 20 mp pot crește prepelițe și, eventual, un iepure sau doi. Într-un spațiu de două ori mai mare (40 mp), găinile și prepelițele pot coabita, ori pot fi mai multe prepelițe și un iepure sau doi. Un spațiu mare înseamnă 40 – 80 mp, iar acolo pot trăi atât păsări (găini și prepelițe), cât și iepuri sau 1-2 stupi, dacă este permisă creșterea albinelor în zonă.

De regulă, nu este permisă creșterea animalelor care produc zgomot și miros, precum capre, oi și porci, existând uneori reglementări stricte la nivel local în acest sens. La fel gâștele (agresive și gălăgioase) și curcanii, păsări care au nevoie de spațiu în care să se exprime vocal și fără restricții.

Punctual, fiecare oraș are propriile reglementări privind creșterea animalelor mici și a păsărilor în propria gospodărie.

• În București, sunt permise găini și prepelițe, iar iepuri în limitele Ordinului 119/2014: maximum 50 de păsări și adăpost la minimum 10 m de vecini. Animalele mari nu sunt permise și nici cocoșii.
• La Brașov, sunt permise păsări mici și iepuri, cu respectarea normelor sanitare și cu aceleași restricții ca în București (maximum 50 de păsări și adăpost la minimum 10 m de vecini), iar în zonele centrale și cartierele dense se pot limita sau interzice găinile dacă există disconfort (miros/zgomot).
• În Constanța, pot fi crescute păsări de curte și animale mici, conform regulamentelor locale, animalele mari nefiind permise.
• Timișoara este cel mai restrictiv oraș: este interzis în mod explicit să crești găini, rațe, oi, porci, cai și inclusiv păsări ornamentale dacă produc disconfort (zgomot/miros), fiind permise doar păsări și animale mici care nu creează disconfort inclusiv în zone unde regulamentul nu le interzice.
• La Iași, oamenii pot crește în intravilan păsări mici și iepuri, în limitele Ordinului 119/2014 (maximum 50 de păsări, cu adăposturi la 10 m distanță de vecini), dar primăria poate limita numărul sau poate interzice în zone dense.

Așadar, nu este imposibil să ai o mică fermă în propria curte de oraș, fie că dorești să reduci din cheltuielile cu hrana ori vrei ceva proaspăt și sigur din punct de vedere sanitar. Totuși, această sarcină atrage obligații legale, care trebuie cunoscute și asumate din start. Și, cu toate beneficiile pe care mica fermă le aduce, trebuie conștientizat de la început că ea implică și un efort constant, pe care cineva trebuie să îl poată asigura indiferent de situație.