Agrisul, un arbust prolific

Agrișul face agrișe, niște fructe mici, vezi sau roșii, acrișoare și foarte sănătoase. Agrișul, pe numele lui oficial Ribes grossularia este un arbust, care aparține familiei grossulariaceae, ordinul saxifragales, din specia grossularia, fiind înrudit cu coacăza.

Este originar din Europa, nord-vestul Africii, vestul, sudul și sud-estul Asiei. Crește sub formă de tufe, cu o înălțime cuprinsă, la maturitate, între 60 și 150 centimetri. În țara noastră, tufele de agrișe se întâlnesc în zona subalpină și alpină și în păduri. Planta poate fi și cultivată, începând să producă fructe după 2-3 ani de la plantare, acestea fiind prelucrate, cu succes, în industria alimentară. Agrișul este remarcabil mai ales păprin faptul că este foarte prolific, un singur copacel poate produce chiar și șase kilograme de agrise, adică dublu față de producția unui arbust de căpșune sau zmeur.

• Forsythia, arbustul cu flori de aur

Arbustul are ramuri spinoase și frunze păroase. Florile sunt sub formă de clopot de culoare verzuie sau roșcată, de mici dimensiuni, apar la baza frunzelor în lunile aprilie și mai. Fructele, cunoscute sub numele de agrișe, sunt comestibile și au un gust dulce-acrișor. Reduse ca dimensiune, au forma ovoidală sau chiar sferică, culoarea poate fi verzuie, gălbuie, albă, roșiatică sau chiar violet închis spre negru. Recoltarea se face pe tot parcursul verii.

• Socul, taierea ca arbust decorativ

Substanțele active importante sunt: vitaminele A, B1, B2, B6, C și P, calciu, potasiu, sodiu, mangan, magneziu, fosfor, fier, zinc, iod, acizi — mai ales acidul citric, dar și acidul malic sau tartric, pectine. Agrișele au puține calorii, doar 70 în 150 de grame, dar sunt foarte bogate în fibre solubile. O porție de 100 de grame de agrișe furnizează aproape un sfert din necesarul zilnic de vitamina C al unui adult.

• Plantarea arbustilor de catina

Fructele se consumă proaspete, dar se pot usca și se pot bea sub formă de infuzie sau pot fi transformate în dulceată. Sunt folosite la sosuri, în ciorbe, sub formă de nectar, dar și pentru compoturi, marmelade, siropuri, gemuri și peltele.

Agrisul are un areal destul de vast că plantă spontană, ce se întinde pe patru continente, însă este puțin răspândit ocupând suprafețe mai mari în Germania, Danemarca, Olanda, Belgia, Elveția, Austria și Ungaria. În țările balcanice cultură agrisului a rămas la nivelul amatorilor și micilor cultivatori. În România, agrisul se cultivă mai ales în grădinile din jurul caselor, mai puțin că specie intercalată, în plantațiile cu pomi de talie mare și foarte puțin în culturi pure. În zonă stațiunilor de cercetare specializate în cultură și ameliorarea arbuștilor se pot găsi plantații pure de ordinul câtorva hectare de agrișe.

• Grădinăritul ecologic

Agrișul este destul de rustic, de acici vine și rezistența și productivitatea crescurtă și îngrijirea foarte ușoară a arbustului. Soiurile de agriș au un sistem radicular foarte bine dezvoltat, cu rădăcini răspândite lateral în jurul tufei la distanță de 50-60 centimetri

Agrișul crește bine și foarte bine în zone cu climat umed și răcors, are nevoie de apă și un sol productiv bogat. Tolerează bină căldura și este destul de ușor adaptabil și face fructe în al doilea an de la plantare.

Plantarea se face toamna sau primăvara devreme. Planteaz-l într-o groapa de circa 40-50 de centimetri adâncime, cu o bază formată din pământ negru, gunoi de grajd şi cenușă (agrișul preferă solulul ușor acid). Este recomandat ca fiecare fir de pe rădăcina butaşului să fie retezat înainte de plantare, lăsând doar rădăcina de bază cea pivotantă. Se udă ușor după plantare.

Îngrijit cum se cuvine, agrişul va rodi an de an, vreme de 20-30 de ani consecutiv.

Sursa foto: pixabay.com