Cultiv măghiranul în ghiveci și am frunze aromate mereu

0

Bine v-am regăsit! Vă trimit câteva informații despre aromatul măghiran.
Acum 10 ani am scris primul meu articol către această revistă. De-a lungul anilor, am trimis zeci de articole la toate revistele “practice” și am cules zeci de premii, bucurii, satisfacții și mulți, mulți prieteni din toată țara. Chiar și-n orașul meu concitadinii îmi spuneau “doamna de la Practic”.
O problemă de familie m-a ținut departe în toată această vreme de frumoasa mea pasiune pentru scris. Am așteptat ca viața să fie mai bună. M-am gândit să vă trimit încă un mic articol despre plantele mele, căci în acești ani n-am renunțat la pasiunea mea pentru plantele de grădină, apartament.
Măghiranul (Majorana hortensis) este originar din Asia Mică. Fiind un condiment foarte popular, este cultivat nu doar în țările mediteraneene, ci și în centrul și estul Europei, deși calitățile cele mai bune ale măghiranului necesită un climat călduros pentru a se dezvolta. Este  o plantă aromatică și medicinală potrivită pentru grădini și încăperi însorite.
Aspectul măghiranului este de tufă, înaltă de 30-40 de centimetri, cu o tulpină puternic ramificată, cu frunze mici de 1-2 cm, cu pețiolul foarte scurt. Frunzulițele sunt foarte aromate datorită conținutului de ulei eteric. Este o plantă perenă cu tulpini înalte de culoare roșiatică. Florile sunt mici, de culoare lila, grupate în ciorchini deși. Toate părțile măghiranului sunt puternic aromate.
Eu cultiv această plantă doar în ghiveci pentru că locuiesc la bloc. Țin ghiveciul cu măghiran pe pervazul bucătăriei. Din el, pot recolta frunzulițe de câte ori am nevoie pentru mâncare, rupând ramificații scurte din plantă. Tufa își reface rapid  frunzișul.
Dar și cei care locuiesc la țară preferă acest mod de plantare, deoarece planta este sensibilă la frig și toamna trebuie mutată în casă. Pământul trebuie să fie nisipos, ușor acid. Foarte bun este amestecul de turbă, pământ de grădină și nisip. În jurul tufei se presară un strat fin de pietriș sau de scoarță de copac. Se înmultește prin butași, obținuți din crenguțele mai grosuțe și tari, nu din lăstarii verzi. Amestecul de înrădăcinare este format din o parte turbă și o parte nisip, și trebuie menținut umed în permanență. Se mai înmultește și prin semințe, dar ele sunt foarte mici și necesită o mai mare atenție și mai mult timp pentru obținerea unei plante viguroase și sănătoase.
Măghiranul este foarte aromat și are un gust ușor amărui. Măghiranul uscat este utilizat alături de cimbru la prepararea cârnaților. Poate fi combinat foarte bine cu dafin, ienupăr, piper negru, cimbru. Condimentul poate fi folosit la asezonarea mâncărurilor de legume (varză, cartofi), dar este recomandat și lângă preparatele de pește sau sosurile de roșii cu usturoi.
În general, se adaugă în mâncăruri înainte ca acestea să fie servite. Se poate folosi atât verde, cât și uscat. Pentru iarna, eu culeg frunzele de pe tulpină și le mărunțesc. Se pot păstra uscate în săculeți de pânză sau borcane. Din frunzele uscate eu fac ceaiuri delicioase, care au și virtuți medicinale.
Alături vă spun cum mă folosesc eu de beneficiile acestei plante:
1. Ceaiul de măghiran calmează durerile de stomac, ajută digestia, crește pofta de mâncare. Nu trebuie folosite doze concentrate pentru că produce somnolență.
Ceaiul mai este cunoscut și pentru efectele sale sudorifice. Este știut faptul că produce transpirație abundentă și măreste temperatura organismului, de aceea se recomandă persoanelor care au probleme cu circulația. Se bea o infuzie obținută din o linguriță de plantă la 200 ml de apă fierbinte.
Pentru alungarea gripei sau a guturaiului, puteți încerca un alt preparat: la o cană de apă clocotită adăugați o linguriță de frunze mărunțite de măghiran și un vârf de cuțit de ardei iute. Se bea fierbinte, îndulcit cu miere.
2. Frunzele de măghiran se mai pot păstra scufundate în ulei de măsline, aroma lor va rămâne mai intensă decât în cazul celor uscate, iar uleiul rămas este excelent pentru salate.

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply