Splinuța înflorește din august până în octombrie

Cu vreo doi ani în urmă, o doamnă mi-a trimis printre alte specii cunoscute şi o plantă căreia nu-i cunoştea denumirea, dar pe care a descris-o ca fiind plantă perenă, nepretențioasă, care creşte înaltă, neramificată şi face flori de culoare galbenă în panicule largi, către sfârşitul verii.

De atunci am urmărit-o şi am încercat să aflu ce plantă este şi ce denumire poartă, fiind o specie nouă în colecția mea. După două înfloriri am putut observa mai bine inflorescențele şi m-am documentat, găsind într-o carte o poză cu flori asemănătoare. Descrierea plantei se potrivea cu aspectul plantei mele, convingându-mă că nu greşesc.

Este vorba despre planta splinuță care are denumirea ştiințifică Solidago. Este un gen cu multe specii perene, robuste, ce creşte înaltă şi înfloreşte toamna.

Pentru domeniul foricol sunt cunoscute speciile S. canadensis, S. glomerata, S. virgaureae şi S. sortii, toate fiind specii înalte de peste 1 m, cu flori măriunte, galbene-aurii, ce formează inflorescențe lungi în panicule largi piramidale şi uşor curbate.
Înflorirea începe la sfârşitul verii şi durează până în octombrie.

Splinuța este o plantă ne-pretențioasă, rustică, care se înmulțeşte repede, cu tendințe de invadare a terenului din jur. Atunci când s-a aglomerat, se scoate toamna în octombrie, se taie tulpinile şi se răreşte, păstrând exemplarele mai tinere, nelemnificate.

Datorită înălțimii sale,  splinuța creează efecte şi puncte focale, mai ales că are înflorire în bloc, pe toate ramurile.

Are şi întrebuințări medicinale mai ales tulpinile cu flori ale speciei Solidago virgaureae. Are acțiune terapeutică în boli acute ale rinichilor şi în rănile veziculoase, datorită efectelor sale diuretice, dar şi în reumatism şi inflamații ale pielii. Se atrage atenția să nu se folosească în doze prea mari. Ceaiul de splinuță are efect în tratarea amigdalitei sub formă de gargară. Datorită pigmenților ce îi conține, se utilizează ca vopsea naturală în cosmetică. Fiți atenți deoarece polenul poate da alergii. Splinuța, adică Solidago virgaureae face parte din familia margaretei (Asteraceae) toate speciile de Solidago fiind Compositae.

O plantă asemănătoare cu splinuța, tot cu flori galbene ca nişte margarete mici aşezate în penicule drepte – erecte – se numeşte Solidaster şi este un hibrid între Solidago şi Aster, de unde şi denumirea combinată. Florile de Solidaster luteus sau hibridus sunt folosite la buchete. Această specie nu o dețin în colecția mea.

Solidago şi Solidaster se pot asemăna cu un alt gen numit Anthemis sau margareta galbenă numită şi floarea de perină care înfloreşte tot abundent şi care deține câteva specii. Singura specie anuală este Anthemis arabica iar dintre speciile perene citez Anthemis tinctoria şi Anthemis nobilis sau muşețelul roman sau romanița.

Tot o Asteracee este şi muşețelul medicinal – Matricaria recutita şi Matricaria chamomilla cu flori tip margaretă, cu petale exterioare albe şi cele interioare galbene.

O specie mai veche, asemănătoare, are denumirea de Argyranthemum, tot o margaretă, cultivată mai ales în Anglia. În cataloagele de flori mai este etichetată şi cu denumirea de Anthemis sau Chrysantheum prutescens datorită asemănărilor.

O margaretă de grădină cu flori galbene este şi Laya plantiglosa, popular Laia, o specie anuală de 45-55 cm, cu înflorire vara. Florile cu diametrul de 5 cm sunt de culoare galbenă cu vârfurile țepelor albe. Creşte la soare în sol humos şi bine drenat. Se cultivă  din semințe primăvara.

Sper ca aceste explicații să fie de ajutor în identificarea unor specii de plante pe care le întâlniți sau le cultivați în grădina proprie sau în orice alt loc.

Vă doresc o grădină înfloritoare de care să vă bucurați pe deplin. Voi reveni cu alte articole despre plante.

Sursa foto: pixabay.com

Citeste si:

August – florile lunii