Lemnul ars. Cum o veche tehnică japoneză crește rezistența lemnului

La prima vedere, pare aproape un paradox: să arzi lemnul pentru a-l proteja. Totuși, aceasta este ideea din spatele unei vechi tehnici japoneze care a devenit în ultimii ani tot mai populară în arhitectură și design. Cunoscută în Occident drept Shou Sugi Ban, iar în Japonia mai ales ca Yakisugi, metoda transformă suprafața lemnului prin ardere controlată și îi oferă un aspect negru, texturat și foarte ușor de recunoscut.

Tehnica a fost folosită în Japonia pentru protejarea lemnului folosit la exterior, în special în zonele cu umiditate ridicată și în apropierea mării. În mod tradițional era utilizat cedrul japonez. Lemnul era ars la suprafață, apoi răcit și curățat, iar în unele variante era tratat ulterior cu ulei natural.

Rezultatul? Nu este doar un material negru, ci unul cu o textură aparte, în care fibra lemnului rămâne vizibilă. ]n funcție de cât de intens este ars și de modul în care este finisat, suprafața poate fi foarte închisă și lucioasă, cu aspect de cărbune, sau poate avea o textură mai fină, gri-argintie.

De ce să arzi lemnul?

Explicația este legată de ceea ce se întâmplă la suprafața materialului. Prin carbonizare, stratul exterior al lemnului este modificat, iar o parte dintre compușii mai ușor degradabili sunt îndepărtați. Suprafața rezultată poate deveni mai puțin favorabilă anumitor procese de degradare și poate reduce absorbția apei.

Tocmai de aceea, Yakisugi a fost folosit în primul rând ca metodă de protejare a lemnului pentru placări exterioare. Studiile arată însă că efectul nu este identic în toate situațiile și depinde de specia de lemn, de gradul de ardere și de modul în care este realizată tratarea. Un avantaj important este și faptul că tehnica poate elimina nevoia unor tratamente chimice convenționale în anumite aplicații. În plus, aspectul obținut prin ardere a transformat treptat această metodă dintr-o soluție practică într-un element de design.

De la fațade tradiționale la mobilier

În Japonia, Yakisugi a fost folosit în special pentru placarea clădirilor. În prezent, însă, lemnul ars a depășit granițele arhitecturii tradiționale. Îl întâlnim pe fațade moderne, la garduri, terase, pereți interiori și chiar în obiecte de mobilier. Textura puternică și culoarea aproape neagră creează un contrast interesant cu materiale precum piatra, betonul, metalul sau sticla.

În cazul mobilierului, tehnica poate transforma complet aspectul unei piese. O masă, un scaun, un corp de depozitare sau o comodă realizată din lemn ars capătă un aer contemporan, dar păstrează în același timp ceva din caracterul natural al lemnului.

Unele piese păstrează stratul carbonizat într-o formă foarte pronunțată, în timp ce altele sunt periate după ardere pentru a scoate mai bine în evidență fibra. Suprafața poate fi apoi tratată cu ulei, în funcție de efectul dorit și de modul în care va fi folosit obiectul.

Hunsett Mill, un exemplu spectaculos

Unul dintre proiectele care arată foarte bine cum poate fi folosit lemnul ars în arhitectura contemporană este Hunsett Mill, din Norfolk, Anglia. Casa se află lângă o moară istorică de vânt și a fost extinsă printr-o intervenție realizată de studioul de arhitectură ACME. Noua construcție a fost concepută ca un fel de „umbră” a casei existente, astfel încât să se retragă vizual în peisaj. Pentru exterior a fost ales lemnul de cedru ars, care îi oferă clădirii aspectul întunecat și o diferențiază de vechea construcție din cărămidă.

Alegerea nu a fost făcută doar din motive estetice. Arhitecții au adaptat tehnica tradițională de carbonizare a lemnului pentru a crea o placare exterioară cu întreținere redusă, fără tratamente chimice. Lemnul ars creează, în același timp, o legătură interesantă cu tradiția locală a clădirilor agricole din Norfolk, unde lemnul închis la culoare era folosit în construcții utilitare.

Pentru proiect, lemnul carbonizat a fost adus din Japonia, după ce încercările de a produce local o placare de aceeași calitate nu au oferit rezultatele dorite. Unele dintre plăcile folosite la Hunsett Mill au fost tratate diferit pentru a obține texturi și finisaje distincte.

Foto: Profimedia