O căsuță inspirată de cabanele din Alpi, dar la mii de kilometri de Elveția

Într-un cartier liniștit din West Seattle, Statele Unite, o locuință contemporană reinterpretă stilul tradițional al cabanelor din Alpii elvețieni. West Seattle Chalet a fost proiectată pentru un cuplu care a locuit timp de 15 ani în Elveția, iar experiența lor de acolo s-a transformat în principala sursă de inspirație pentru noua casă.

Proiectul arhitecților de la Shed Built combină imaginea familiară a unei cabane alpine cu un limbaj arhitectural contemporan, în care lemnul, ferestrele mari și spațiile simple creează o atmosferă caldă, dar minimalistă.

O casă construită pe fundația celei vechi

Locuința se află într-o zonă rezidențială restrânsă și liniștită din West Seattle, cu priveliști spre vest. Proprietarii au decis să rămână pe același teren datorită legăturii pe care o aveau cu locul și cu comunitatea din jur.

Construcția existentă a fost demolată, însă fundația casei vechi a fost păstrată și reutilizată pentru noul proiect. Arhitecții au ridicat noua locuință pe această fundație, obținând astfel și o înălțime mai generoasă a tavanelor de la nivelul inferior, de aproximativ 2,44 metri. Noua casă are trei niveluri și a fost organizată astfel încât să ofere un echilibru între relația cu strada și intimitatea spațiilor din interior.

Acoperișul amintește de peisajul alpin

Unul dintre cele mai interesante elemente ale proiectului este forma acoperișului. Silueta acestuia a fost inspirată de vârfurile ascuțite ale Alpilor elvețieni, însă a fost adaptată la arhitectura și dimensiunea cartierului american în care se află casa.

La colțul nord-vestic, un acoperiș tip „shed” este suprapus peste o altă formă de acoperiș, rezultând o geometrie care amintește de acoperișurile întâlnite la construcțiile montane.

Acoperișul superior, orientat spre sud, a fost gândit astfel încât să poată susține panouri solare. În același timp, acesta ascunde o terasă privată. Forma inferioară a acoperișului este mai apropiată de scara caselor din cartier și protejează o verandă de la intrare.

Această verandă nu are doar un rol practic. Orientarea ei către stradă a fost gândită pentru a încuraja interacțiunea dintre proprietari și vecini.

Ferestre mari și legătură directă cu grădina

La nivelul principal, intrarea și biroul sunt orientate către stradă, în timp ce livingul, bucătăria și zona de dining sunt orientate către est, spre grădină.

Ferestrele mari aduc lumina naturală în interior și creează cadre către vegetația din jur. Unele dintre ele sunt integrate în zone de ședere amplasate chiar lângă ferestre, transformând aceste spații în locuri potrivite pentru citit sau relaxare.

Din camerele principale se poate ajunge cu ușurință în curtea din spate și pe terasa din partea de nord, concepută pentru mesele de vară și activitățile în aer liber. Astfel, grădina nu este tratată doar ca un spațiu exterior separat, ci devine parte din experiența de zi cu zi a casei.

Un nivel superior dedicat proprietarilor

Etajul superior a fost rezervat în principal pentru zona privată a proprietarilor. Aici se află dormitorul principal, o zonă de relaxare și accesul către o terasă privată. Un al doilea spațiu de living este orientat spre vest și se deschide către terasă. De aici poate fi admirată panorama către munți, una dintre priveliștile importante ale proiectului.

Lemnul este materialul dominant

La exterior, casa este placată cu lemn și are un acoperiș metalic. Combinația amintește de arhitectura tradițională a hambarelor elvețiene și a construcțiilor montane din Alpi, dar este reinterpretată într-o formă contemporană.

Lemnul este prezent și în interior, contribuind la atmosfera caldă a locuinței. Materialele au fost reduse la o paletă simplă și naturală, în acord cu ideea de minimalism.

Rezultatul nu este o reproducere a unei cabane tradiționale alpine, ci o interpretare modernă a acesteia. Formele acoperișului, lemnul și relația cu peisajul păstrează legătura cu inspirația elvețiană, în timp ce organizarea interioară și suprafețele vitrate răspund stilului de viață contemporan.

Foto: Rafael Soldi