Viața cu totul la vedere, în Tokyo: casă din sticlă 

Într-un cartier liniștit al Tokyo-ului, arhitectul japonez Sou Fujimoto a realizat una dintre cele mai neobișnuite locuințe din lume: o casă complet din sticlă, care schimbă complet ideea de intimitate și trai urban. Cu pereți transparenți din toate părțile, locuința permite o conexiune profundă cu împrejurimile, fie că este vorba despre apusul soarelui, stelele de pe cer sau viața cotidiană a vecinilor. Este o casă care te forțează să trăiești „la vedere”, dar în același timp îți oferă o nouă formă de libertate și apropiere de natură și de oameni.

Casa din sticlă din Tokyo, realizată de Sou Fujimoto, nu este doar o operă de arhitectură avangardistă. Este o viziune despre cum poate arăta viața urbană în viitor. O viață în care nu ne mai ascundem între patru pereți, ci învățăm să fim deschiși, să ne conectăm și să trăim prezentul cu toate simțurile treze.

O casă care inspiră comunitate

Construită pe trei niveluri, House NA, așa cum a fost numită, este gândită pentru a îmbina interiorul cu exteriorul, dar și pentru a încuraja interacțiunea între locuitori și vecini. Nu există pereți opaci, cu excepția băii, unde intimitatea este, totuși, respectată.

Această deschidere totală creează un sentiment de apartenență la mediul din jur. Locuitorii nu sunt izolați, ci trăiesc în legătură directă cu orașul, cu vecinii, cu lumina naturală și cu schimbările de moment ale vremii. Nu este o casă pentru cei care caută discreție, dar este o locuință care oferă o experiență unică.

O casă ca un copac

Sou Fujimoto descrie casa ca fiind „o unitate între separare și conexiune”. Deși pare o singură încăpere deschisă, fiecare platformă sau nivel este gândit să funcționeze ca un spațiu separat, unde pot avea loc activități distincte: de la muncă la relaxare, de la întâlniri la momente de liniște personală.

Arhitectul compară această organizare cu structura unui copac, în care fiecare ramură este conectată cu celelalte, dar are și o identitate proprie. Poți „sări” de la o ramură la alta, poți avea conversații la distanță sau momente intime în același spațiu. Această „densitate spațială” oferă o bogăție de trăiri rareori întâlnite într-o locuință clasică, potrivit archdaily.com.

Spații mici, dar flexibile

Platformele care formează etajele casei variază ca dimensiune, de la doar 2 metri pătrați la puțin peste 7 metri pătrați, și sunt conectate între ele prin scări fixe, mobile sau chiar prin scări tip scară de mână. Fiecare dintre aceste podele are dublu rol: sunt, în același timp, spații de circulație, zone de ședere, locuri de lucru sau de dormit.

Structura casei este construită pe un cadru subțire din oțel vopsit în alb, iar podelele sunt din lemn de mesteacăn, tot alb, ceea ce dă întregului spațiu o senzație de luminozitate și delicatețe. Când privești casa din exterior, te întrebi automat: „Unde sunt ascunse instalațiile?” Răspunsul este că unele platforme au încălzire în podea pentru lunile reci, iar vara, ventilația este naturală, realizată prin ferestre plasate strategic pentru a încuraja circulația aerului.

Viața nomadă într-o casă fixă

Într-un interviu, Sou Fujimoto spune că proprietarii nu au dorit o locuință clasică, cu funcții fixe pentru fiecare cameră. Ei voiau să trăiască „ca niște nomazi” în propria casă, să poată dormi într-o zi într-un colț, iar a doua zi într-un altul. Această flexibilitate radicală este susținută de arhitectura fluidă a casei, în care nu există limite clare între camere.

Deși la prima vedere pare o casă greu de locuit, pentru cei care o folosesc, totul vine natural. Nu este doar o construcție spectaculoasă, ci și o declarație de stil de viață: una în care transparența, deschiderea și legătura cu lumea sunt la fel de importante ca intimitatea.