Transformare senzațională pentru două case de aproape o sută de ani din Bihor

În satul Leheceni, la poalele Munților Apuseni, două case vechi de aproape un secol au fost readuse la viață printr-un proiect care îmbină tradiția și confortul contemporan. „Casa Veche” și „Casa lu’ Niculae”, construite între anii 1933-1935, au fost odinioară gospodăriile a doi frați. După mai multe generații, ele au ajuns din nou în proprietatea aceluiași moștenitor, care a văzut în ele potențialul de a deveni un exemplu de revitalizare a patrimoniului rural.

Cele două case păstrează specificul arhitecturii din zona Crișului Negru, construcții solide din lemn și piatră, cu acoperișuri din țiglă arsă și organizare în jurul unei curți centrale. În locul gardului care le despărțea, s-a creat un spațiu comun, un atrium în jurul căruia se organizează acum întregul ansamblu. În mijlocul curții au fost păstrate cele două fântâni, martore ale trecutului gospodăresc al locului.

Tradiție și modernitate într-un ansamblu rural reconfigurat

Casa Veche are o formă simplă, dreptunghiulară, cu o intrare tipică pentru satele de munte, un mic coridor „uscat”, aflat sub poartă, care duce spre interior. La parter, camerele au fost transformate în spații de cazare, iar la mansardă au fost amenajate alte două camere, accesibile printr-o scară din zona de living comună.

Casa lu’ Niculae, a doua construcție, are o formă în „L” și găzduiește la parter camere de oaspeți, iar la mansardă alte două încăperi. Accesul între cele două case se face printr-un corp tampon din metal și sticlă, care adăpostește un mic spațiu expozițional cu obiecte tradiționale din ceramică. Această legătură discretă oferă o trecere vizuală între vechi și nou, fără a altera identitatea originală a caselor.

Șura, amplasată în partea nordică a terenului, a fost complet reconfigurată. A devenit un spațiu multifuncțional care include o zonă de luat masa, o bucătărie, o sală de cinema la mansardă și grupuri sanitare. Prin păstrarea structurii originale, dar și prin utilizarea materialelor tradiționale, s-a obținut un echilibru între autentic și modern.

Detalii care păstrează farmecul autentic al locului

Finisajele exterioare ale tuturor construcțiilor au fost refăcute cu materiale naturale, tencuieli pe bază de var și nisip, tâmplării din lemn cu geam termoizolant și detalii de fațadă lucrate manual. Acoperișurile au fost restaurate integral, cu țiglă ceramică și lemn tratat pentru protecție. La interior, pardoselile din cărămidă și lemn masiv păstrează farmecul rustic, completat de amenajări discrete pentru confortul actual.

Pe lângă cele două case și șură, ansamblul include o anexă tehnică, cu centrală termică, saună și jacuzzi, dar și un foișor cu bucătărie de vară, cuptor de pâine și grătar. În apropierea foișorului a fost amenajat un loc pentru foc de tabără, realizat din fundațiile unei foste șuri, refolosite creativ.

Curtea a fost pietruită cu piatră de râu și înfrumusețată cu viță-de-vie, care oferă umbră în zilele de vară. Cele două fântâni, placate cu piatră naturală, completează imaginea pitorească a locului.

Proiectul arhitecților Valentin Dolog, Robert Cristian, Alin Balaj a făcut parte din cele 22 de proiecte care au fost înscrise de arhitecți la secțiunea Revitalizare Rurală a Bienalei Naționale de Arhitectură 2025.

Ediția din 2025 a Bienalei Naționale de Arhitectură – expoziție concurs organizată de Uniunea Arhitecților din România o dată la doi ani – include acordarea unor premii la 19 secțiuni, printre altele pentru proiecte de arhitectură interioară și exterioară, design interior și design de obiect, restaurare a unor clădiri, revitalizare rurală, dar și pentru fotografie ori film de arhitectură.

Foto: Bienala Națională de Arhitectură 2025 / arh. Valentin Dolog, arh. Robert Cristian, arh. Alin Balaj