Rozmarinul aromatic, decorativ și vindecător. Cum îl crești

Puține plante reușesc să bifeze, în același timp, trei roluri importante: condiment de nelipsit în bucătărie, accent decorativ plin de farmec și rezervor de substanțe cu efect terapeutic. Rozmarinul (Rosmarinus officinalis), un arbuștor mediteraneean veșnic verde, face asta cu lejeritate și, în plus, se adaptează surprinzător de bine la condițiile de cultură din România. Mai jos găsești un ghid complet, pas cu pas, pentru a-l crește cu succes atât în grădină, cât și în ghiveci.

Cum crești rozmarinul

Rozmarinul nu este doar o buruiană aromată, ci un arbuștor elegant, cu folosințe multiple, care recompensează generos puțina îngrijire de care are nevoie. Alege un loc însorit, oferă-i drenaj bun, udă-l cu măsură și vei avea, ani la rând, o plantă care încântă nasul, ochiul și… farmacia naturală de acasă.

Alege locul potrivit pentru rozmarin

Soare din plin

Rozmarinul adoră lumina directă. Așază-l într-un loc unde primește cel puțin 6-8 ore de soare pe zi. La umbră, planta devine spălăcită, frunzele își pierd aroma, iar riscul de boli fungice crește.

Sol ușor, bine drenat

În habitatul său natural crește în sol pietros. Nu îi place pământul greu sau ud. Pregătește un substrat cu drenaj excelent: pământ de grădină amestecat cu nisip grosier ori perlit (1:1). pH-ul optim este ușor alcalin (7-7,5), dar tolerează și neutru.

Plantare în grădină sau în ghiveci

În grădină

Sădește plantele primăvara, când riscul de îngheț a trecut. Sapă gropi de două ori mai late decât balotul rădăcinii și lasă 50-60 cm între tufe – rozmarinul ajunge la 1 m înălțime și lățime după câțiva ani.

În ghiveci

Alege un vas de minimum 25 cm diametru, obligatoriu cu orificii de scurgere. Pune pe fund 3-4 cm de pietriș, adaugă substratul ușor și așază ghiveciul pe un suport cu roți, ca să-l poți muta ușor la adăpost iarna.

Udare și fertilizare

Apă cu măsură

Rozmarinul preferă uscăciunea: udă doar când stratul superficial al solului s-a uscat complet. În grădină e nevoie, în medie, de o udare profundă pe săptămână în verile foarte calde; în ghiveci, la 4–5 zile. Evită farfurioarele pline cu apă sub ghiveci – rădăcinile putrezesc rapid.

Hrănire minimă

Fiind o plantă adaptată solurilor sărace, se mulțumește cu un îngrășământ universal sau specific plantelor aromatice, aplicat de două ori pe sezon (primăvara și la început de vară). Excesul de azot duce la frunze mari, apoase, dar mai puțin parfumate.

Iernarea în climate reci

În zonele cu ierni blânde (sudul și vestul țării), rozmarinul rezistă afară dacă se protejează baza cu mulci gros de frunze uscate și se leagă ramurile, ca să nu se rupă sub zăpadă. În zonele cu geruri sub −10 °C, cel mai sigur este să cultivi rozmarinul în ghiveci și să-l muți într-o verandă luminoasă, pe o scară neîncălzită sau într-o seră rece, unde temperatura nu scade sub 3–5 °C.

Tăierea și formarea rozmarinului

Taie vârfurile tinere primăvara devreme pentru a stimula ramificarea. La mijloc de vară, poți modela tufele în forme de sferă, con sau chiar spirale, asemănător tuiei în miniatură. Elimină mereu ramurile uscate din interior, ca să aerisești planta.

Înmulțirea rozmarinului

• Prin butași: cea mai rapidă metodă. Primăvara sau la sfârșit de vară, taie lăstari de 8-10 cm, îndepărtează frunzele de la bază, înmoaie vârful în hormon de înrădăcinare și plantează în turbă cu perlit. În 4-6 săptămâni apar rădăcinile.
• Prin semințe: posibil, dar lent. Germinarea durează 2-3 săptămâni și rata de reușită e mică; răsadurile se repică după încă o lună.

Boli, dăunători și prevenție

Rozmarinul e robust, însă poate fi atacat de păduchi lânoși, trips ori păianjen roșu, mai ales în spații închise. Stropește profilactic cu macerat de usturoi sau ulei horticol. Evită solul mereu umed: cele mai multe probleme provin din putrezirea rădăcinilor.

Recoltare și păstrare

Poți tunde vârfuri oricând, dar aroma maxima se obține chiar înainte de înflorire (mai-iunie). Pentru uscare, leagă crenguțele în mănunchiuri și atârnă-le într-un spațiu aerisit, la umbră. După 10–14 zile, frunzulițele se desprind ușor și se păstrează în borcane închise ermetic până la un an.

Utilizări culinare și terapeutice

• În bucătărie: potențează carnea de miel, pui sau porc; aromatizează uleiuri, oțeturi, cartofi la cuptor, focaccia, limonade și cocktail-uri.
  În fitoterapie: infuzia din frunze stimulează digestia, combate balonarea și îmbunătățește circulația periferică. Uleiul esențial, diluat, se folosește în frecții pentru durerile musculare și, în aromaterapie, pentru îmbunătățirea concentrației.
• Decorativ: un ghiveci de rozmarin pe pervaz parfumează subtil camera, iar arbuștii modelați pot înlocui cu succes buxusul, afectat frecvent de molia specifică.

Companii prietenoase și plante asociate

În grădină, rozmarinul ține la distanță anumite insecte dăunătoare, așa că merită plantat lângă varză, fasole, morcovi sau chiar trandafiri. Pentru un colț mediteraneean, combină-l cu lavandă, salvie și cimbru toate au cerințe similare