Revitalizarea unei case vechi de peste 100 de ani creează un spațiu nou

Cum dai viață unei case vechi de peste 100 de ani? Cele mai vechi părți ale acesteia datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În anul 1925, locuința a fost extinsă prin adăugarea unui etaj și a unei mansarde, unde au fost amenajate noi spații de locuit. De atunci, nu au mai existat intervenții importante, astfel că, înainte de renovare, casa se afla într-o stare depășită atât din punct de vedere tehnic, cât și estetic.

Procesul de revitalizare a avut ca scop aducerea clădirii la standardele actuale de confort și funcționalitate, fără a modifica forma sa originală. Volumul construcției a fost păstrat, însă anumite elemente au fost regândite. Balcoanele dinspre grădină au fost demolate și înlocuite cu unele noi, mai bine integrate din punct de vedere estetic și mai sigure din punct de vedere constructiv. De asemenea, o anexă veche, aflată la nivelul solului și într-o stare avansată de degradare, a fost îndepărtată. În locul arhitectul Sebastian Illichmann a decis să fie ridicată o șură din lemn, simplă și neizolată, care completează armonios ansamblul.

La nivelul mansardei, pereții interiori vechi, care ofereau o izolare minimă, au fost eliminați. Astfel, spațiul a fost reorganizat și extins, permițând amenajarea a două dormitoare mai generoase. Acoperișul a fost modernizat prin realizarea unei structuri ventilate și acoperit cu tablă din aluminiu, iar pentru prima dată a fost adăugată și o izolație eficientă între căpriori. Tot aici a fost amenajată și o baie, adaptată nevoilor actuale.

Etajul a suferit și el modificări importante. Unele dintre pereții interiori, care nu aveau rol de susținere, au fost eliminați pentru a crea spații mai ample și mai luminoase. Astfel au rezultat două încăperi principale: o zonă de living, în care a fost instalată o sobă nouă din ceramică, și o bucătărie cu acces direct către o terasă orientată spre grădină.

La parter, compartimentarea unei mici locuințe anexe a fost desființată, iar spațiul rezultat a fost transformat într-o cameră de oaspeți spațioasă, completată de o baie proprie.

În ceea ce privește confortul termic, casa este acum conectată la un sistem de încălzire centralizată, cu distribuție prin radiatoare. În plus, la nivelul etajului, pe pereții exteriori mai subțiri, a fost instalat un sistem suplimentar de încălzire în pereți, pentru a asigura o temperatură constantă și plăcută.

Toate finisajele interioare au fost refăcute. Pardoselile sunt realizate din lemn masiv de larice, montat pe suporturi din lemn, cu un strat de lână de oaie între ele, pentru un plus de izolare naturală.

Ferestrele de la etaj au fost restaurate, păstrându-se caracterul original al casei. În schimb, ferestrele de la parter au fost înlocuite cu unele din lemn, realizate într-un stil similar cu cele existente, pentru a menține unitatea vizuală a fațadei.

Foto: Kurt Kuball