Cum construiești straturi înălțate pentru legume, în grădină

Straturile înălțate au devenit tot mai populare în ultimii ani, atât în grădinile de la curte, cât și în spațiile urbane. Pe lângă aspectul ordonat și modern, acestea oferă numeroase avantaje practice: solul se încălzește mai repede primăvara, plantele beneficiază de un drenaj mai bun, buruienile sunt mai ușor de controlat, iar lucrările de întreținere se fac fără să fie nevoie să vă aplecați foarte mult.

Planificarea

Succesul unei grădini începe cu alegerea locului potrivit. Amplasarea înfluențează cantitatea de lumină, drenajul și ușurința cu care veți avea acces la plante. Alegeți o zonă care beneficiază de cel puțin șase ore de soare direct pe zi și în care apa nu băltește după ploi.

Este recomandat ca straturile să fie orientate pe direcția nord-sud. Astfel, plantele vor primi lumină uniform pe parcursul zilei și se va reduce umbrirea reciprocă. De asemenea, evitați amplasarea lor în apropierea copacilor, gardurilor înalte sau clădirilor care pot proiecta umbră.

La fel de important este spațiul dintre straturi. Lăsați culoare de acces cu lățimea cuprinsă între 50 și 80 cm, astfel încât să puteți circula ușor cu o roabă sau să lucrați confortabil în jurul lor.

Dimensiunile influențează atât confortul în timpul lucrului, cât și cantitatea de pământ necesară. Lățimea ideală este între 1 și 1,20 metri, deoarece puteți ajunge cu ușurință până în mijlocul stratului fără să călcați pe sol. Lungimea poate varia între 2 și 3 metri, ceea ce oferă o structură stabilă și ușor de întreținut. Înălțimea recomandată este între 30 și 60 cm, în funcție de culturile pe care intenționați să le plantați și de confortul dorit la întreținere.

Execuția

Dupp stabilirea dimensiunilor, urmează construirea propriu-zisă a stratului. Cele mai folosite materiale sunt scândurile din lemn, deoarece sunt ușor de prelucrat și oferă un aspect natural. Pentru o durată de viață cât mai mare, este recomandat să folosiți lemn gros, rezistent, iar exteriorul să fie tratat cu ulei de in sau alte produse naturale destinate protecției lemnului.

Asamblați cadrul pe o suprafață cât mai plană și fixați colțurile cu șuruburi pentru lemn. Dacă stratul este mai lung de doi metri, este util să montați și un element transversal de rigidizare, care împiedică deformarea pereților din cauza presiunii exercitate de pământ.

}n cazul straturilor mai înalte, pot fi montați și stâlpi de susținere în exterior, care sporesc stabilitatea construcției.

Atenție la izolarea interioară!

Pentru a prelungi durata de viață a lemnului, interiorul stratului poate fi protejat cu materiale care împiedică contactul direct cu umezeala din sol. Alegerea acestora este foarte importantă.

Evitați folosirea foliei negre de plastic, a foliei de seră, a foliei subțiri pentru construcții, a sacilor de rafie sau a cartonului cerat. Aceste materiale rețin umezeala lângă lemn, împiedică aerisirea și favorizează putrezirea acestuia, uneori chiar după unul sau doi ani de utilizare.

O alegere foarte bună este membrana geotextilă. Folosită în mod obișnuit la drenaje, terase și lucrări de infrastructură, aceasta permite circulația aerului și a apei, nu favorizează apariția mucegaiului și rezistă mulți ani. Se fixează pe interiorul pereților cu capse, fără a fi întinsă excesiv. Dacă exteriorul lemnului este tratat cu ulei de in, durata de viață a stratului poate ajunge la aproximativ 10-15 ani.

O altă variantă este membrana HDPE, cunoscută și ca folia cu bumbi utilizată la fundații. Aceasta este extrem de rezistentă, creează un spațiu de aer între lemn și pământ și protejează foarte eficient împotriva umezelii. Dezavantajele sunt costul mai ridicat și faptul că materialul este rigid, ceea ce face montajul mai dificil în cazul straturilor mici.

În permacultură se folosește și o soluție diferită: montarea pe interior a unor plăci din OSB sau a unor scânduri subțiri, care formează un al doilea perete. Acesta preia umezeala, în timp ce structura principală din lemn rămâne protejată. Soluția poate fi combinată cu membrana geotextilă și este eficientă atunci când doriți să prelungiți durata de viață a construcției folosind materiale accesibile.

Plantarea

Înainte de umplerea stratului, pregătiți și solul aflat dedesubt. Această etapă contribuie la reducerea buruienilor și la îmbunătățirea drenajului.

Îndepărtați iarba existentă sau nivelați terenul. Peste sol puteți așeza un strat de carton simplu ori geotextil, care va limita dezvoltarea buruienilor. Deasupra acestuia se recomandă un strat format din crengi, bucăți de lemnși alte resturi vegetale, care va îmbunătăți drenajul și va contribui treptat la îmbogățirea solului. Urmează umplerea cu amestecul fertil. O compoziție echilibrată este formată din: 40% pământ de grădină; 40% compost bine maturat; 20% mraniță sau turbă.

Pentru culturile de legume este utilă adăugarea unei cantități mici de perlit sau nisip, care îmbunătățesc aerarea rădăcinilor și drenajul. Amestecați bine toate componentele, nivelați suprafața și udați abundent pentru a permite așezarea naturală a substratului.

La final, acoperiți suprafața cu un strat de mulci. Paiele, rumegușul sau scoarța mărunțită reduc evaporarea apei, limitează dezvoltarea buruienilor și contribuie la menținerea unei temperaturi constante în sol.

Ce puteți cultiva în straturile înălțate

Aceste straturi sunt potrivite pentru aproape toate legumele cultivate în grădină. Se dezvoltă foarte bine salata verde, spanacul, ridichile, ceapa verde, usturoiul, morcovii, sfecla roșie, pătrunjelul și păstârnacul.

De asemenea, sunt ideale pentru tomate, ardei, vinete, castraveți, fasole pitică sau mazăre, deoarece solul afânat favorizează dezvoltarea rădăcinilor și încălzirea rapidă primăvara.

În straturile înălțate pot fi cultivate și plante aromatice precum busuiocul, cimbrul, oregano, rozmarinul, salvia sau menta (aceasta din urmă este recomandat să fie plantată separat, deoarece se extinde foarte repede). Tot aici pot fi cultivate căpșuni și chiar flori companion, precum gălbenelele sau condurașii, care atrag insectele polenizatoare și contribuie la reducerea unor dăunători.

Foto: Profimedia