Etica, respectarea valorilor şi dorinţa de a crea ceva statornic sunt esenţiale în momentul în care doreşti să renovezi un spaţiu vechi. Este dificil, dar medicul Luminiţa Cherebeţiu ne-a demonstrat că nimic nu este imposibil atunci când pui pasiune în ceea ce faci. Casa Criţ 164 stă dovadă în acest sens.
Din dorința de a achiziționa o casă la țară, în urmă cu mai bine de 10 ani, Luminița a cutreierat multe sate din județul Mureș, dar nu a găsit ceva care să o inspire cu adevărat. Apoi gândul a revenit și a depășit granițele județului și a descoperit satul Criț, primul sat după ce intri în județul Brașov.
Pe atunci încă nu se știa mare lucru despre acest sat săsesc, nici Viscri nu devenise încă foarte popular. „În acea perioadă satul arăta mult mai bine decât acum. Fațadele erau proaspăt renovate de Fundația Mihai Eminescu, erau toate colorate, ca de jucărie. Locul avea o atmosferă de care m-am îndrăgostit. Atunci am văzut această casă de vânzare, era o ruină. Nici nu am intrat pentru că era prea scumpă.”
Citește și: Cum trăiesc mai bine la țară decât la oraș
Doi ani mai târziu, Luminița a revenit în Criț în speranța că va găsi o altă casă de vânzare, dar a regăsit-o pe aceeași la un preț mult mai rezonabil. „Casa era fără uși și ferestre, iar în curtea interioară pășteau niște miei, se plimbau și prin casă, dar era așa o liniște, o atmosferă care m-a făcut să văd potențialul casei. Îmi imaginam deja cum va arăta gata renovată.”
În trecut, cu mai bine de 200 de ani în urmă, casa fusese a unor români înstăriți, la fel de gospodari precum vecinii lor sași, dar timpul a transformat casa într-o ruină și proprietatea necesita o renovare urgentă, cât mai temeinică.
Renovarea a mult, dar noua proprietară a avut răbdare pentru că și-a dorit ca lucrările să fie făcute temeinic. A lucrat cu „doi vecini minunați” și a construit de la zero un corp de clădire, a renovat ce era deteriorat, dar totul ca la final să arate precum o construcție veche, în spiritul locului, nu una modernă.
„Am ținut morțiș să fie totul vechi, toate lemnele, toate cărămizile, țiglele, totul. Am căutat uși și ferestre vechi prin sat, am bătut la ușa celor care aveau tâmplărie termopan la ferestre pentru a-i întreba ce-au făcut cu cea veche. Am strâns obiecte de peste tot pentru că voiam să fie totul adevărat. Am umblat pentru că mi-a făcut plăcere. Îmi doream această casă pentru familia mea. Am lucrat cam patru veri pentru a ajunge aici. Mi-am descoperit un hobby în a face asta.”
Citește și: Fascinație Art Deco. Povestea unei reamenajări Annterior Studio
Articol realizat de Mihaela Radu
Foto: Arthur Țințu (din arhiva personală a Luminiței Cherebețiu)
