Arhitectura care transformă: recuperarea unei case care nu spunea nimic

Transformarea unei case vechi poate începe de la ceea ce există deja, fără să fie nevoie de demolarea întregii construcții sau schimbări uriașe. Casa STC este un exemplu de proiect în care arhitecții au ales să păstreze cea mai mare parte a clădirii și să o adapteze la cerințele unei locuințe contemporane. Deși nu avea o valoare istorică sau arhitecturală deosebită, casa oferea o structură care putea fi refolosită și transformată. Proiectul a pornit de la această bază și a urmărit să valorifice dimensiunile, forma și posibilitățile construcției existente.

O transformare care păstrează cea mai mare parte a casei

Unul dintre obiectivele principale ale proiectului a fost păstrarea construcției inițiale. Aproximativ 95% dintre pereții exteriori și 80% dintre cei interiori au fost menținuți. Lucrările au inclus consolidarea zidăriei și reorganizarea anumitor spații, astfel încât locuința să răspundă mai bine nevoilor actuale.

Forma generală a casei a rămas aproape neschimbată. Transformarea s-a realizat prin câteva intervenții importante, precum modificarea acoperișului, schimbarea dimensiunilor și poziției unor ferestre și uși și refacerea pereților exteriori. Astfel, arhitecții au putut păstra o mare parte din structura existentă, oferindu-i în același timp o imagine nouă.

O imagine nouă, construită prin forme și materiale diferite

Noua înfățișare a Casei STC pornește de la combinarea acoperișului în două ape cu suprafețe albe, marcate de linii orizontale. Acoperișul este învelit cu tablă de culoare închisă, care coboară și pe o parte a fațadei, conturând zona placată cu lemn.

La exterior au fost folosite mai multe materiale, fiecare cu un aspect diferit. Lemnul este montat în elemente subțiri și apropiate, cărămida aparentă păstrează textura specifică materialului, iar suprafețele tencuite au un finisaj simplu, de culoare albă. Împreună, acestea delimitează diferite zone ale fațadei și creează diferențe de textură și profunzime. Prin această combinație, casa păstrează o parte din forma sa inițială, dar capătă un aspect adaptat arhitecturii contemporane.

Grădina, parte din spațiul de locuit

Relația dintre interior și exterior a fost un alt element important al proiectului. Ferestrele și ușile vitrate de dimensiuni mari, orientate spre curte, permit luminii naturale să pătrundă în locuință și creează o legătură directă cu grădina. La nivelul parterului, terasa continuă spațiile interioare către exterior, iar zonele retrase ale fațadei oferă locuri de trecere între casă și curte. Intrarea principală este protejată de volumul etajului, care se extinde deasupra acesteia și formează o zonă acoperită.

Astfel, trecerea de la interior la exterior se face treptat, printr-o succesiune de ferestre mari, spații acoperite și zone deschise. Grădina devine o parte importantă a organizării locuinței, iar încăperile au o legătură vizuală directă cu spațiul verde.

Soluții pentru un consum mai mic de energie

Pe lângă schimbările de aspect și reorganizarea spațiilor, proiectul a inclus și lucrări pentru îmbunătățirea eficienței energetice a casei. Pereții exteriori au fost refăcuți cu materiale de izolare, iar tâmplăria veche a fost înlocuită cu ferestre și uși noi.

Printre soluțiile folosite se numără termoizolația din vată minerală, fațadele ventilate și izolația din celuloză montată la nivelul podului. Fațada ventilată este un sistem în care între finisajul exterior și stratul de izolație există un spațiu prin care circulă aerul, ajutând la gestionarea umezelii.

Confortul interior este susținut și de un sistem de ventilare cu recuperare de cădlură. Acesta permite schimbul de aer din locuință, păstrând o parte din căldura aerului evacuat. Sistemul este completat de o pompă de căldură, folosită pentru încălzirea locuinței.

Toate aceste intervenții au fost gândite pentru a reduce pierderile de căldură, pentru a îmbunătăți confortul interior și pentru a prelungi perioada în care clădirea poate fi folosită.

O casă veche, adaptată unui nou mod de locuire

Casa STC arată cum o construcție obișnuită poate fi transformată prin păstrarea și refolosirea unei mari părți din structura existentă. Pereții, forma generală și o parte importantă din organizarea inițială au fost menținute, în timp ce acoperișul, fațadele, ferestrele și instalațiile au fost adaptate noilor cerințe.

Materialele alese, legătura cu grădina și soluțiile pentru eficiență energetică contribuie la noua identitate a locuinței. Proiectul demonstrează o abordare în care transformarea unei case începe cu analiza și valorificarea elementelor existente, iar construcția primește o nouă funcție și o imagine contemporană.

Proiectul arh. Dragos Panfir face parte din proiectele înscrise la Arhitectură construită / Arhitectura locuinței individuale 2026 de la Anuala de Arhitectură București.

Anuala de Arhitectură București este realizată în fiecare an de către Filiala Teritorială București a Ordinului Arhitecților din România. Printre categorii se numără: Arhitectură Construită, Arhitectura Amenajărilor Interioare, Cercetare prin Arhitectură și Arhitectură de portofoliu și altele.

Foto: Sabin Prodan