Foto: Profimedia Sfecla roșie – legumă și decor în grădinile naturaliste 2 octombrie 2026 | Plante și grădini | Petri Radulescu Distribuie articolul pe: Sfecla roșie este una dintre acele plante care pot avea mai multe roluri în grădină. O cultivăm pentru rădăcina gustoasă și hrănitoare, dar și pentru frunzele sale spectaculoase, care pot aduce culoare și textură în grădinile cu aspect natural. Deși este asociată mai ales cu grădina de legume, sfecla roșie se potrivește foarte bine și în amenajările naturaliste, unde plantele comestibile se amestecă firesc cu florile și ierburile decorative. Sfecla roșie – plantă cu o istorie lungă Sfecla roșie, cunoscută științific sub numele de Beta vulgaris, provine dintr-o specie sălbatică întâlnită în zona de coastă a Indiei. A fost cultivată și îmbunătățită treptat în zona Mediteranei și în Orientul Mijlociu. La început, oamenii consumau mai ales frunzele. În Antichitate, sfecla era folosită și pentru proprietățile sale medicinale. Formele pe care le cunoaștem astăzi, cu rădăcini rotunde și cărnoase, au apărut mult mai târziu, în jurul secolului al XVI-lea. În timp, sfecla roșie s-a răspândit în întreaga Europă și a devenit o legumă obișnuită și în România. De ce este potrivită pentru o grădină naturalistă? Unul dintre avantajele sfeclei este aspectul ei. Frunzele formează o tufă bogată, iar soiurile cu frunze verde-închis sau cu nervuri și tulpini roșiatice pot crea contraste interesante printre alte plante. Într-o grădină naturalistă, sfecla poate fi cultivată alături de plante aromatice, flori de sezon sau alte legume. Nu este nevoie ca fiecare plantă să aibă un loc strict delimitat. Dimpotrivă, amestecul dintre plante comestibile și decorative poate da grădinii un aspect mai relaxat și mai apropiat de natură. Iar la finalul sezonului, dincolo de aspectul decorativ, rămâne și recompensa: rădăcinile pot fi recoltate și folosite în bucătărie. Nu este o plantă pretențioasă Sfecla roșie se numără printre legumele ușor de cultivat. Preferă temperaturi moderate, aproximativ între 15 și 25 grade Celsius, și are nevoie de multă lumină pentru a forma o rădăcină bine dezvoltată. Semințele pot începe să germineze de la aproximativ 5 grade C, însă răsar mai repede atunci când temperatura este între 10 și 25 grade. Planta suportă destul de bine frigul, dar înghețul puternic îi poate afecta dezvoltarea. De asemenea, temperaturile foarte ridicate nu sunt ideale, mai ales în perioada în care se formează rădăcina. Când se seamănă sfecla roșie? Într-o grădină cu climat temperat, sfecla poate fi semănată primăvara, după ce a trecut perioada cu înghețuri puternice. În funcție de vreme și de zona în care locuiți, se poate semăna și spre sfârșitul verii sau toamna. Este bine să fie evitate perioadele foarte călduroase de vară, deoarece temperaturile ridicate pot încetini dezvoltarea rădăcinii. Cel mai simplu este să semănați direct în grădină. Sfecla nu are nevoie, de regulă, să fie pornită în răsadniță. Cum se plantează? Pregătiți un sol afânat și faceți mici brazde de aproximativ 2 cm adâncime. Semințele se pun la aproximativ 20 cm distanță, iar între rânduri este bine să lăsați 30- 40 cm. Un detaliu important este că ceea ce numim “sămânță” de sfeclă este, de fapt, un mic ghemuleț care poate conține mai multe semințe. De aceea, după răsărire, este posibil să apară mai multe plante în același loc. Când plantele sunt suficient de mari, acestea trebuie rărite, păstrând o singură plantă în fiecare loc. Astfel, rădăcina va avea suficient spațiu pentru a se dezvolta. Solul trebuie menținut ușor umed, mai ales în perioada de germinare și în primele săptămâni de creștere. Și frunzele pot fi consumate Sfecla nu este valoroasă doar pentru rădăcină. Frunzele tinere pot fi folosite în salate sau preparate asemenea altor frunze verzi. Rădăcina este bogată în vitamina C, acid folic, fier, potasiu, magneziu și mangan. Culoarea intensă a sfeclei vine de la pigmenții numiți betalaini, cunoscuți pentru proprietățile lor antioxidante. Sfecla conține și nitrați naturali, iar în alimentația echilibrată aceștia pot contribui la buna funcționare a sistemului cardiovascular. Foto: Profimedia CITEȘTE ȘI: Crocosmia – ruda mai puțin cunoscută și la fel de frumoasă a freziei Din flora sălbatică în grădinile românești: gențiana Toamna în grădină: divizarea tufelor perene Distribuie articolul pe: Petri Radulescu