Cabana perfectă pentru retragerea în natură: lemn, liniște și simplitate

Drumul spre această cabană începe lent, încă din momentul în care lași în urmă orașul. Fie că ajungi cu un hidroavion sau cu o barcă mică, pe o insulă izolată de pe coasta Columbiei Britanice, ritmul alert al vieții urbane începe să se dizolve. Zumzetul constant al motorului devine aproape un sunet meditativ, care te ajută să încetinești și să te desprinzi de griji. Ultimii pași, făcuți pe plajă, cu pantalonii suflecați și nisipul printre degete, sunt o invitație clară la a fi prezent aici și acum.

Această cabană a fost gândită ca un refugiu creativ pentru un scriitor, care și-a dorit un loc liniștit, separat de casa de vacanță a familiei, deja folosită de mai multe generații. Cabana principală era prea mare și greu de întreținut pentru a fi folosită singur, mai ales în afara sezonului. Așa a apărut ideea unui spațiu mai mic, intim, gata de folosit în orice moment, ideal pentru perioade de concentrare, scris și reflecție, departe de agitația orașului.

Amplasarea cabanei nu este întâmplătoare. Construcția veche se află la poalele unui deal împădurit, lângă o pajiște deschisă care iarna devine zonă umedă pentru păsările migratoare. În jur cresc brazi Douglas, hemlock și arțari cu frunze mari. Mai sus, pe versant, se află un pâlc de cedri roșii occidentali foarte vechi, cu trunchiuri răsucite și argintii, modelate de furtunile dure de iarnă. Noua cabană a fost așezată mai sus pe deal, astfel încât să profite de lumina caldă a după-amiezii și a serii, lumină care nu mai ajunge la cabana principală.

Forma acoperișului este ușor înclinată și face legătura vizuală cu arhitectura vechii construcții. Acesta coboară spre sud-est, pentru a face față furtunilor, și se ridică spre nord-vest, permițând ferestrelor mari să capteze lumina blândă de vară. Din interior, privirea se deschide spre pădurea de cedri și, dincolo de ea, spre apele mării Salish.

Cabana are o suprafață de aproximativ 60 de metri pătrați și este organizată simplu, în două volume distincte. Această împărțire separă clar zona de zi de cea privată. În față se află un mic deck acoperit, care marchează intrarea, iar în spate o terasă retrasă, destinată relaxării. Spațiul principal găzduiește zona de scris și socializare și comunică direct cu o terasă generoasă, parțial acoperită, perfectă pentru a privi furtunile sau pentru a te feri de soarele puternic de la prânz.

Un detaliu practic, dar și poetic, este dușul exterior, la care se poate ajunge direct de pe plajă. Baia este gândită ca un mic refugiu în sine, cu o cadă amplasată lângă fereastră, unde te poți încălzi după o baie târzie în mare, lăsând soarele de seară să pătrundă înăuntru. Dormitorul are ieșire directă către terasa din spate, scăldată în lumină și în sunetul păsărilor din pădure, un loc ideal pentru liniște.

La exterior, cabana este îmbrăcată în lemn vopsit în tonuri de gri, cu scânduri verticale, și are un acoperiș din șindrilă de cedru, pentru a se integra firesc în ansamblul existent. Interiorul surprinde prin structura din lemn lăsată la vedere: o grindă masivă din brad Douglas traversează tavanul, iar căpriorii se ramifică asemenea nervurilor unei frunze. Pereții sunt placați cu cedru roșu, iar podeaua și ferestrele sunt tot din brad, creând o atmosferă caldă și primitoare.

Materialele sunt alese cu grijă: blaturi din piatră închisă la culoare, pardoseli din pietricele care amintesc de plajă și mobilier din lemn realizat pe comandă. Spațiile de depozitare sunt integrate discret, asemănătoare celor de pe o barcă, pentru a păstra ordinea și a elibera mintea.

Foto: Andrew Latreille / laurakillamarchitecture.com