Multa lume le spune covoare „persiane” sau persane, dar daca nu sunt din Iran, adica vechea Persie, ci din Turcia, Maroc, Egipt, Afganistan, atunci e corect sa le spunem covoare orientale. Covoarele orientale sunt lucrate manual, exclusiv din fire de lana sau matase, spune Dorina Hotarau, profesor universitar la sectia textile din cadrul Universitatii de Arta Bucuresti, care ne da detalii in continuare. Unul dintre criteriile principale al valorii unui covor oriental il constituie numarul de noduri pe unitatea de masura. Desimea nodurilor creeaza o suprafata perfect neteda si compacta ce nu lasa praful sau apa sa se impregneze si sa imbacseasca tesatura. Covorul oriental isi poate gasi foarte usor loc in locuinte de lux sau macar spatioase, in care predomina materialele si finisajele naturale: piele, lemn, lana etc. Spre exemplu, casele amenajate in stilurile Lodge, Toscan, Marocan, Old World, Eclectic, Traditional sunt infrumusetate cu ajutorul covoarelor orientale. Obiect de lux prin excelenta, covorul oriental necesita o ingrijire speciala: periere sau maturare numai in sensul in care sunt directionate firele (nu se recomanda sa fie aspirat), desprafuiri blande cu ajutorul batatorului pentru a nu slabi nodurile si spalare doar in unitati specializate. Pentru ca este considerat de cei mai multi amatori ca „opera de arta”, valoarea si pretul unui covor oriental lucrat manual creste o data cu trecerea timpului. In fiecare an, un covor veritabil este reevaluat cu un spor de 7,8% peste pretul sau de cumparare. Articol publicat in revista Casa si gradina. Foto: Shutterstock Distribuie articolul pe: