Tunelurile de vânt din Yazd

 În inima Iranului, în orașul Yazd, se ridică niște turnuri elegante și misterioase care par desprinse dintr-o poveste orientală. Localnicii le numesc badgir, iar în traducere directă înseamnă „prinzător de vânt”. Sunt structuri arhitecturale tradiționale, construite pentru a răcori casele fără a folosi altă energie decât cea a vântului. De secole, ele au fost soluția ideală pentru a trăi confortabil în climatul cald și arid al regiunii.

Cum funcționează un badgir în Yazd

Tunelul de vânt are, de obicei, o formă rectangulară și se ridică deasupra acoperișului, ca un turn de observație. Deschiderile sale sunt orientate în direcția curenților predominanți, astfel încât să capteze vântul și să-l canalizeze spre interiorul casei. Aerul rece este direcționat în camere sau în subsoluri, unde temperaturile sunt mai scăzute, în timp ce aerul cald este împins afară prin alte deschideri.

Unele sisteme sunt conectate la bazine cu apă, iar trecerea aerului peste suprafața apei îl răcește și mai mult înainte de a fi distribuit în locuință. Această metodă ingenioasă folosește doar forța naturii și nu are nevoie de electricitate sau combustibil.

O tradiție cu valoare estetică în orașul Yazd

Pe lângă funcția lor practică, badgir-urile din Yazd sunt adevărate opere de artă. Turnurile sunt decorate cu motive geometrice, arcade elegante și detalii sculptate în lut sau cărămidă. Privite de la distanță, mai ales la răsărit sau apus, creează o siluetă spectaculoasă pe fundalul cerului deșertic. Aceste momente ale zilei scot în evidență culorile calde ale materialelor și umbrele delicate care se joacă pe fațade.

Nu întâmplător, orașul Yazd este recunoscut de UNESCO ca patrimoniu mondial, în parte datorită acestor structuri care definesc peisajul urban.

Un sistem eficient și sustenabil

Într-o lume preocupată tot mai mult de schimbările climatice și consumul de energie, metoda tradițională a tunelurilor de vânt capătă o relevanță nouă. Ele oferă un exemplu clar că răcirea locuințelor nu trebuie să depindă întotdeauna de aerul condiționat. În zonele cu climat cald și uscat, principiile badgir-ului pot fi integrate în arhitectura modernă.

În Iran, dar și în alte țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, inginerii și arhitecții au început să reinterpreteze acest sistem, adaptându-l la construcțiile contemporane. Materialele moderne, precum aluminiul sau betonul, pot fi combinate cu designul tradițional pentru a crea clădiri eficiente energetic și prietenoase cu mediul.

Se mai folosește astăzi?

În Yazd, multe dintre badgir-uri sunt încă funcționale. Ele răcoresc moschei, caravanserai-uri și case private, așa cum o făceau și acum sute de ani. Totuși, în ultimele decenii, aerul condiționat a început să le înlocuiască în unele locuințe, mai ales acolo unde oamenii își doresc un control constant al temperaturii.

Chiar și așa, valoarea lor culturală și potențialul lor ecologic fac ca aceste turnuri de vânt să fie tot mai apreciate. În plus, folosirea lor poate reduce considerabil costurile de energie, mai ales în zonele unde electricitatea este scumpă sau greu de obținut.

Lecția de la Yazd

Tunelurile de vânt ne arată că tradiția și inovația nu trebuie să fie în opoziție. Uneori, soluțiile vechi pot răspunde la problemele prezentului mai bine decât tehnologiile moderne. În loc să fie privite doar ca un element de patrimoniu, badgir-urile ar putea inspira orașele de astăzi să își regândească modul în care răcesc clădirile.

Pentru vizitatorii Yazdului, aceste structuri rămân o atracție fascinantă. Plimbându-te pe străzile înguste ale orașului, printre case din lut și cupole moschei, ridici privirea și vezi cum tunelurile de vânt se înalță, semețe și elegante, deasupra acoperișurilor. Ele nu sunt doar un simbol al unei epoci trecute, ci și o lecție vie despre cum să trăim în armonie cu natura, folosindu-i resursele cu înțelepciune.

Vezi și – Răcoare în casă când afară este cald: idei de economisire a energiei electrice pe timp de vară