Pajiști urbane și disputa între peisagistică și ecologie

Una dintre cele mai frecvente confuzii este între pajiștile urbane amenajate și terenurile lăsate în paragină. Diferența este însă majoră. Pajiștile urbane sunt planificate, însămânțate și întreținute. Chiar dacă aspectul lor pare sălbatic, există o grijă reală în alegerea plantelor, în menținerea echilibrului între specii și în prevenirea extinderii necontrolate. Terenurile neîngrijite, în schimb, sunt invadate de buruieni și adesea sufocate de deșeuri.

Pajiștile urbane sunt gândite să aducă beneficii concrete: reduc praful, scad temperatura la nivelul solului, favorizează biodiversitatea și creează spații atractive pentru comunitate. Pe de altă parte, un teren lăsat de izbeliște poate deveni un focar de alergeni sau chiar de dăunători.

Vocea criticilor: insecte, alergii și lipsă de ordine

Cu toate beneficiile ecologice pe care le oferă, nu toți cetățenii privesc cu ochi buni pajiștile urbane. În sectorul 6 al Capitalei, mai ales în zona Drumul Taberei, unii locatari au reclamat faptul că aceste zone „sălbatice” ocupă spații care ar putea fi folosite pentru parcări, într-un oraș sufocat de mașini. Alții susțin că vegetația înaltă atrage insecte, inclusiv căpușe, și poate agrava alergiile sezoniere.

Răspunsul autorităților a fost tranșant: legea nu permite transformarea spațiilor verzi, indiferent de aspectul lor, în parcări sau alte funcțiuni. În plus, specialiștii în mediu spun că aceste temeri sunt adesea exagerate. Insectele precum albinele și fluturii, atrase de pajiști, nu sunt periculoase, iar o biodiversitate echilibrată reduce riscul apariției dăunătorilor.

Noi pajiști urbane planificate:

1. Parcul Liniei – Afi Cotroceni
2. Bulevardul Iuliu Maniu
3. Șoseaua Virtuții – Dig Lacul Morii
4. Strada Lujerului
5. Drumul Valea Largă

Acestea se adaugă altor zone deja amenajate, cum ar fi spațiul verde de la intersecția Străzii Râul Doamnei cu Aleea Callatis sau zona de pe malul Dâmboviței, aproape de Parcul Natural Văcărești.

De ce sunt importante pajiștile urbane pentru orașe

Pe lângă rolul estetic și ecologic, pajiștile urbane pot fi un răspuns la provocările climatice actuale. Temperaturile tot mai ridicate în orașe sunt accentuate de suprafețele betonate și de lipsa vegetației. Pajiștile reduc efectul de „insulă termică urbană”, absorb CO₂, filtrează aerul și oferă adăpost pentru polenizatori, esențiali pentru orice ecosistem sănătos.

Totodată, pajiștile urbane sunt ușor de întreținut: nu necesită tundere frecventă, irigare excesivă sau îngrășăminte chimice. În timp, acestea pot aduce chiar economii administrațiilor locale, comparativ cu gazonul clasic, care este mai costisitor și mai puțin prietenos cu natura.

Între natură și civilizație: un echilibru necesar

Disputa dintre peisagistică și ecologie nu este nouă. Unii își doresc orașe curate, ordonate, cu gazon perfect tuns și flori plantate în linii drepte. Alții visează la un oraș care respiră odată cu natura, în care biodiversitatea este respectată, iar estetica este dată de diversitate și libertate.

Pajiștile urbane încearcă să fie o punte între aceste două viziuni. Nu sunt un semn de neglijență, ci o alegere conștientă în favoarea unui mediu urban mai sănătos, mai rezilient și mai frumos în mod natural. Iar pentru ca ele să fie acceptate cu adevărat, este nevoie de educație, dialog și o înțelegere mai profundă a ceea ce înseamnă să trăiești în armonie cu natura, chiar și în mijlocul orașului.