Foto: Pixabay Busuiocul – de la sacru la savoare și aromă în ghiveci 22 iulie 2025 | Plante și grădini | Petri Radulescu Distribuie articolul pe: Busuiocul este una dintre cele mai iubite plante aromatice din lume. Îl întâlnim în farfurii parfumate, dar și în biserici, în povești populare, în tradiții românești și chiar în tratamente naturale. Ceea ce îl face special este tocmai această dublă valoare: pe de-o parte sacră, pe de altă parte practică, culinară și medicinală. Deși îl vedem adesea ca o plantă modestă în ghiveci, busuiocul are o istorie bogată, care merită cunoscută. De la planta sfântă din ritualurile religioase până la vedeta bucătăriilor mediteraneene și asiatice, busuiocul este o comoară verde care merită prețuită. O plantă cu o istorie sacră Originea busuiocului se regăsește în Asia tropicală, în special în India și în regiunile din sud-estul Asiei. În India, este cunoscut sub numele de „tulsi” și este considerat o plantă sacră, venerată în cultura hindusă. Se spune că aduce noroc, purifică aerul și alungă energiile negative. În creștinism, busuiocul are o semnificație aparte. Legenda spune că planta ar fi crescut pe locul unde a fost înmormântată Sfânta Cruce, iar datorită aromei sale puternice și plăcute, a fost asociat cu binecuvântarea și protecția divină. În România, busuiocul este nelipsit din biserici la sărbători importante și din vasele cu agheasmă. Este planta care „sfințește” și care aduce pace în case. Busuiocul în tradiția românească Românii au păstrat o legătură strânsă cu busuiocul de-a lungul timpului. La sate, fetele își puneau busuioc sub pernă în noaptea de Bobotează ca să își viseze ursitul. Tot busuiocul era oferit soldaților de către iubite înainte de a pleca la război, ca semn de dragoste și protecție. În unele zone, se credea că cine primește o crenguță de busuioc de la o fată primește și dragostea ei. În zilele noastre, deși multe dintre aceste obiceiuri s-au pierdut sau au devenit simbolice, busuiocul rămâne o plantă prezentă în casele și grădinile multora. Și nu doar pentru aspectul său decorativ, ci mai ales pentru gustul și parfumul său unic. Foto: Pixabay În bucătărie: aromă de neînlocuit Cine a gustat măcar o dată o salată Caprese, o pizza Margherita sau un sos pesto autentic știe ce înseamnă magia busuiocului proaspăt. Frunza de busuioc are o aromă distinctă, dulceagă, ușor picantă, care poate transforma o mâncare simplă într-o adevărată experiență culinară. Busuiocul se potrivește de minune cu roșii, usturoi, brânzeturi, paste, carne de pui sau pește. Se adaugă de obicei la finalul preparării, pentru a-și păstra aroma proaspătă și intensă. Pe lângă clasicul busuioc verde, există și variante mai rare, cum ar fi busuiocul roșu (cu frunze vișinii), busuiocul lămâios (cu un parfum citric), sau busuiocul thailandez (cu o aromă ușor anasonată). Fiecare aduce un gust diferit, dar toate oferă savoare în farfurie. Busuiocul în ghiveci: cum îl îngrijim Una dintre cele mai mari bucurii ale celor care iubesc gătitul este să aibă busuioc proaspăt în ghiveci, chiar pe pervazul bucătăriei. Nu e greu de crescut, dar are câteva nevoi importante: Lumină. Busuiocul iubește soarele. Așază ghiveciul într-un loc luminos, unde să primească cel puțin 6 ore de lumină pe zi. Apă. Udă-l regulat, dar nu în exces. Pământul trebuie să fie umed, dar nu îmbibat. Evită să stropești frunzele direct. Tundere regulată. Pentru a stimula ramificarea și creșterea, rupe constant vârfurile plantei. Astfel vei avea o tufă bogată și mereu proaspătă. Pământ și ghiveci. Folosește un sol ușor, cu bun drenaj. Alege un ghiveci cu găuri de scurgere pentru a evita acumularea apei. Nu-l lăsa să înflorească. Florile busuiocului arată frumos, dar odată ce înflorește, frunzele devin mai amare. Rupe bobocii din timp. Beneficiile busuiocului pentru sănătate Busuiocul nu este doar gustos, ci și sănătos. Are proprietăți antiinflamatoare, antioxidante și antibacteriene. Ceaiul de busuioc poate calma durerile de stomac, durerile de cap sau stresul. Uleiul esențial de busuioc este folosit în aromaterapie pentru relaxare și claritate mentală. În medicina tradițională, busuiocul era folosit pentru tratarea răcelilor, a infecțiilor respiratorii și a problemelor digestive. De asemenea, se spunea că alungă țânțarii și alte insecte – lucru confirmat și de unele studii moderne. Busuiocul, nu doar o simplă plantă Busuiocul este o plantă simplă, dar cu o poveste impresionantă. Fie că îl păstrezi într-un ghiveci pe balcon, îl adaugi în mâncăruri sau îl folosești ca plantă de leac, busuiocul aduce ceva bun în fiecare casă. E legătura dintre natură, tradiție, sănătate și gust autentic. Poate că nu are pretențiile unei plante exotice, dar tocmai simplitatea lui îl face valoros. Așa că, data viitoare când treci pe lângă un ghiveci de busuioc, oprește-te puțin. Atinge frunzele, miroase-l și amintește-ți cât de multă savoare și sens pot încăpea într-o plantă atât de mică. Distribuie articolul pe: Petri Radulescu