Vrăjitorul din Barcelona, întâlnit la fiecare colţ

0
www.pixabay.com
Ioana Ciolacu, loc. Buzău, jud. Buzău
Dragă redacţie,
Va împărtăşesc impresiile mele despre câteva monumente execpţionale din Barcelona. Cel mai cunoscut este „Sagrada Familia”, o catedrala grandioasă, ridicată în cinstea sfintei familii a creştinătăţii. Când ai ajuns în Barcelona, lângă această minune arhitecturală, priveşti năuc şi copleşit te întrebi dacă nu este întruchiparea magică a unei nave cosmice, gata să ţâşnească spre alte galaxii. Sau poate fi o grotă zvâcnind sălbatic în piatră, spre a răzbi la o lumină aflată mereu mai sus, mereu imposibil de atins. „Nu se poate, exclamă un arhitect din Australia, aici e mâna unui vrăjitor venit din alte constelaţii”.
Într-adevăr, trăieşti senzaţia stranie că ai nimerit pe altă planetă, unde întreaga realitate este alta, necunoscută, cuceritoare, de neînchipuit. Din mâna acestui arhitect vrăjitor, Antoni Gaudi, s-a născut catedrala „Sagrada Familia”, ramasă neterminată, devenită construcţia simbol din Barcelona. Întreaga operă a lui Gaudi poartă bizara amprentă a unei viziuni cu realităţi virtuale, în care fiecare poate să-şi plaseze, cu puţină imaginaţie, întreaga existenţă. Antoni Gaudi n-a lăsat opere multe. Clădea încet şi greu, schimba mereu, tânjind spre perfecţiune şi având drept izvor primordial al creaţiei natura şi omul, dar şi filoanele artei originare, din toate continentele, cu deosebire din Orientul Asiatic şi din spaţiul plin de taine al amerindienilor. Şoca şi uimea, şi aducea la disperare clienţii, care nu-i înţelegeau reprezentările, corespunzătoare, parcă, altui mileniu, nesosit încă. Norocul lui s-a chemat contele Guell, pentru care a lucrat enorm şi care i-a dat posibilitatea să tălmacească în piatră, cărămidă şi beton câteva capodopere rămase unice. Gaudi este uimitor şi în parcul Guell, unde lucrările şi stilul arhitectural unic, plin de forme neregulate ca turta dulce ne duc cu gândul la basmele copilăriei.

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply