Catița Petrovici, com. Svinița, jud. Mehedinți
Dragă redacție,
Am fost nu de mult în Bosnia, la Medjugorje (Medugorje) și acest pelerinaj a însemnat o cotitură și o schimbare profundă în viața și existența mea.
După o călătorie lungă, de 13 ore, cu un microbuz ticsit de credincioși am ajuns la destinație. Locul mi s-a părut, încă de la prima vedere, o minune dumnezeiască. Am fost cazați la o pensiune „Ivona” cu dotări extraordinare: camere curate, spațioase, restaurantul unde am servit masa era la fel de îngrijit, iar personalul foarte amabil. Medugorje este un tărâm de basm. Aici, după spusele localnicilor, Sfânta Maică a Domnului a făcut minuni.
Ne-am întors, am luat prânzul, iar după masă am pornit spre Podbrdo (în românește Submunte). Ca să urci sus, pe acel munte, trebuie să străbați un drum lung, pavat cu pietre, de fapt niște bolovani mari, chiar foarte mari. Și totuși, spre vârf, urcau zeci, sute, mii de credincioși. Am văzut o familie care, pe o targă, își ducea fiul bolnav pentru a se ruga. Sus erau zeci de monumente din piatră și pe fiecare erau redate imagini biblice. Iar oamenii urcă și se roagă acolo, în vârf de munte atât de pietruit.
Se spune că este aidoma serului uman… Zeci de pelerini, așezați ordonat, așteaptă să se apropie de acea statuie și să îmbibe cu acel ser ce și-au pregătit: batiste, cearșafuri, tricouri etc. Vor să le ducă acasă pentru binefacerea familiei. Sunt, la marginea parcului, cinci „refugii” realizate în mozaic cu alte scene biblice: Botezul lui Iisus în apele Iordanului, Proclamarea Zilei Regelui, Chemarea la pocăință, Schimbarea la față, Cina cea de taină. Dar, minunea se întâmplă în fiecare zi de 2 a fiecărei luni, când Mirjana, acea clarvăzătoare vestită pentru întâlnirile ei cu Sfânta Maria, vine la Crucea Albastră.
Am pornit foarte devreme spre Crucea Albastră și am ajuns acolo în jurul orei 7.30. Deja era totul ocupat, mii și mii de credincioși erau acolo și așteptau. Cu greu am reușit să urcăm pe o colină de unde vedeam acea Cruce Sfântă. Pe la orele 9.00 a apărut Mirjava, încadrată de oamenii ei de pază și, la microfoanele de acolo, a rostit câteva cuvinte. Ne-a transmis că s-a întâlnit cu Sfânta și că aceasta ne-a transmis să ne rugăm, să fim mai buni, mai omenoși și să credem în Dumnezeu. Apoi s-a ținut o nouă liturghie în mai multe limbi. Ne-am rugat cu toții și cu greu, foarte greu am reușit, din cauza aglomerației, să coborâm.
Nu voi uita niciodată acest pelerinaj. Locul acesta, Medugorje este sfânt și atât de binecuvântat încât tot ce atingi acolo miroase a mir, a pioșenie și a credință. Ceea ce atrage atenția este chipul Maicii Domnului. Peste tot este chipul Sfintei, imprimat pe icoane, pe cruciulițe, pe statui, pe tricouri sau pe pernițe ca semn de credință, apropiere de Dumnezeu și mai ales Iubire pentru semenii noștri și dorința ca pe Terra să fie veșnic pace.
Foto: Catița Petrovici