Vizita la Medjugorje mi-a schimbat viața

0

Catița Petrovici, com. Svinița, jud. Mehedinți
Dragă redacție,
Am fost nu de mult în Bosnia, la Medjugorje (Medugorje) și acest pelerinaj a însemnat o cotitură și o schimbare profundă în viața și existența mea.
După o călătorie lungă, de 13 ore, cu un microbuz ticsit de credincioși am ajuns la destinație. Locul mi s-a părut, încă de la prima vedere, o minune dumnezeiască. Am fost cazați la o pensiune „Ivona” cu dotări extraordinare: camere curate, spațioase, restaurantul unde am servit masa era la fel de îngrijit, iar personalul foarte amabil. Medugorje este un tărâm de basm. Aici, după spusele localnicilor, Sfânta Maică a Domnului a făcut minuni.

Bosnia
Foto: Catita Petrovici
Peste tot, absolut pretutindeni sunt zeci și sute de statui, icoane, cruci doar cu chipul Sfintei. În prima zi, după o noapte de somn, am plecat spre Tija Lina unde, într-o biserică, am asistat la o liturghie. Atenția ne-a fost atrasă de cele două statui așezate de-o parte și de cealaltă a altarului. Prima o reprezintă pe Sf. Maria, iar cealaltă pe Iisus Cristos. Statuia lui Iisus este atât de bine realizată încât ai impresia că el este viu. Te privește țintă cu ochii lui albaștri și ți se pare că te dojenește, că te ceartă pentru păcatele tale. M-am cutremurat văzându-i privirea și am înțeles că și eu sunt o păcătoasă. Am privit mult timp la acel chip și nu-l voi uita niciodată, niciodată…
Ne-am întors, am luat prânzul, iar după masă am pornit spre Podbrdo (în românește Submunte). Ca să urci sus, pe acel munte, trebuie să străbați un drum lung, pavat cu pietre, de fapt niște bolovani mari, chiar foarte mari. Și totuși, spre vârf, urcau zeci, sute, mii de credincioși. Am văzut o familie care, pe o targă, își ducea fiul bolnav pentru a se ruga. Sus erau zeci de monumente din piatră și pe fiecare erau redate imagini biblice. Iar oamenii urcă și se roagă acolo, în vârf de munte atât de pietruit.
Bosnia
Foto: Catita Petrovici
După cină am mers în centrul orașului, la vestita biserică cu cele două turle. În fața bisericii este o cupolă mare în care preoții: 15-20 de preoți, țin slujbe – liturghii în multe limbi. În fața bisericii sunt sute de bănci din lemn, așezate în semicerc, unde credincioșii urmăresc liturghiile. Și ca totul să fie mai clar, este montat și un ecran uriaș pe care apare cel care cuvântează. Sunt sute de mii de pelerini veniți din toată lumea: asiatici, africani, americani și europeni. Nu departe de biserică este un parc în care întâlnim o altă minune. O statuie imensă din bronz a lui Iisus Cristos. Din piciorul drept al statuii se prelinge un lichid.
Se spune că este aidoma serului uman… Zeci de pelerini, așezați ordonat, așteaptă să se apropie de acea statuie și să îmbibe cu acel ser ce și-au pregătit: batiste, cearșafuri, tricouri etc. Vor să le ducă acasă pentru binefacerea familiei. Sunt, la marginea parcului, cinci „refugii” realizate în mozaic cu alte scene biblice: Botezul lui Iisus în apele Iordanului, Proclamarea Zilei Regelui, Chemarea la pocăință, Schimbarea la față, Cina cea de taină. Dar, minunea se întâmplă în fiecare zi de 2 a fiecărei luni, când Mirjana, acea clarvăzătoare vestită pentru întâlnirile ei cu Sfânta Maria, vine la Crucea Albastră.
Am pornit foarte devreme spre Crucea Albastră și am ajuns acolo în jurul orei 7.30. Deja era totul ocupat, mii și mii de credincioși erau acolo și așteptau. Cu greu am reușit să urcăm pe o colină de unde vedeam acea Cruce Sfântă. Pe la orele 9.00 a apărut Mirjava, încadrată de oamenii ei de pază și, la microfoanele de acolo, a rostit câteva cuvinte. Ne-a transmis că s-a întâlnit cu Sfânta și că aceasta ne-a transmis să ne rugăm, să fim mai buni, mai omenoși și să credem în Dumnezeu. Apoi s-a ținut o nouă liturghie în mai multe limbi. Ne-am rugat cu toții și cu greu, foarte greu am reușit, din cauza aglomerației, să coborâm.
Bosnia
Foto: Catita Petrovici
Am plecat, după ce am servit prânzul, spre Majcino Selo (Satul Mamei). Acest sat s-a ridicat în anii 2000, în urma bombardării Serbiei, pentru copiii rămași orfani, pentru oamenii nevoiași și singuri. Într-o pădure minunată sunt zeci de statui din piatră la care se roagă credincioșii. Am vizitat apoi câteva morminte ale morților sârbi care s-au jertfit pentru binele poporului sârb. Sâmbătă, din Mostar, marele oraș al Bosniei am plecat spre casă. Tot drumul a plouat!
Nu voi uita niciodată acest pelerinaj. Locul acesta, Medugorje este sfânt și atât de binecuvântat încât tot ce atingi acolo miroase a mir, a pioșenie și a credință. Ceea ce atrage atenția este chipul Maicii Domnului. Peste tot este chipul Sfintei, imprimat pe icoane, pe cruciulițe, pe statui, pe tricouri sau pe pernițe ca semn de credință, apropiere de Dumnezeu și mai ales Iubire pentru semenii noștri și dorința ca pe Terra să fie veșnic pace.
Foto: Catița Petrovici

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply