Trei pisicuți abandonați

1

Dana Geauca, loc. Caracal, jud. Olt
Dragii mei,
La mijlocul lunii iunie a acestui an, plecând la cumpărături, într-o intersecție foarte circulată din orașul meu, am zărit lângă o casă un pisic foarte mic, alb cu gri-tigrat, care abia se ținea pe piciorușe.
La o distanță de câțiva metri am mai văzut încă unul, tot la fel de mic, gri tigrat. M-am oprit și am vorbit cu proprietarul casei în fața căreia erau micuții și acesta mi-a spus că a venit cineva cu o cutie de carton, în urmă cu o seară și a abandonat 4 pisici în acea cutie în mijlocul drumului. Domnul respectiv avea 2 câini în curte și nu a putut să ia pisicuții abandonați acasă la el. După cum arătau, cred că erau foarte deshidratați și abia se mai țineau pe piciorușe. I-am luat în brațe pe amândoi, am cerut la un magazin o cutie de carton, i-am pus în ea și i-am dus acasă. Nu m-a lăsat sufletul să îi las acolo în stradă, în pericol.
Ajungând acasă, am observat că pisoii nu mâncau singuri. Am cumpărat o cutie de lapte și am plecat apoi la o farmacie veterinară să iau o seringă pentru a-i hrăni. Farmacia veterinară era foarte aproape de intersecția unde fuseseră abandonați. Trecând din nou pe acolo, am mai zărit încă unul, era cel de-al treilea, portocaliu cu alb. Din păcate, pe cel de-al patrulea nu l-am mai găsit. Acasă, cei 3 pisoiași dormeau în cutia de carton unde pusesem câteva pulovere groase pentru a le menține temperatura corpului constantă. Erau niște dulci, i-am hrănit cu seringa cu lapte din 3 în 3 ore, inclusiv noaptea.
După câteva zile era vizibilă o modificare în bine a stării pisoilor, au început să se țină pe piciorușe și apoi chiar să alerge, uneori se urcau la mine în pat noaptea și dormeau pe pătură, iar cel portocaliu dormea la mine în păr. Când am văzut că sunt toți 3 bine, am dat anunț pe internet să îi dau spre adopție.  A sunat o doamnă din București care avea în apartament un câine și o pisică și dorea să adopte o pisicuță pentru a fi companie pisicii ei. Fetița era cea gri tigrată. Când am avut drum la sora mea din București, am luat pisicuța și am dus-o acelei familii care a îndrăgit-o din prima clipă. Am avut o mare satisfacție că i-am găsit cămin, ulterior stăpâna ei a pus multe poze pe internet cu ea și m-am bucurat.
La o săptămână, o altă doamnă de la mine din oraș a luat motănelul alb cu gri-tigrat, deoarece ea și toată familia ei sufereau după motanul lor care murise cu o lună în urmă. Motănelul mic semăna foarte mult cu cel pe care l-au avut. Am dus pisicul la acea doamnă acasă, mi-au arătat poze cu cel pe care îl avuseseră și am plecat de acolo încântată că găsisem și pentru cel de-al doilea o căsuță.
Acum îl mai am de dat spre adopție doar pe cel portocaliu cu alb.  Doar cine a mai salvat animăluțe din situații dramatice cunoaște acel sentiment de împlinire sufletească pe care îl ai în momentul în care reușești să îi salvezi și să le redai puterea și, practic, viața, iar apoi bucuria de a-i ști alături de oameni care îi vor iubi și îngriji. Vă doresc multe bucurii și satisfacții sufletești.
Foto: Dana Geauca

Comentarii Facebook

comentarii

Discussion1 Comment

  1. Pingback: Pisoi | Revista Practic idei

Leave A Reply