Transfăgărășanul este spectaculos și frumos

1

Marcela Sandu, loc. Predeal, jud. Brașov
Dragi cititori,
Este recunoscut faptul că avem o țară frumoasă și merită ca o parte a vacanței să o dedicăm cunoașterii ei. Problema este că nu știm uneori că locuri minunate se găsesc aproape de noi, pentru că nu există promovare suficientă a anumitor zone sau drumurile care duc la locurile respective sunt impracticabile.. Pe scurt, am fost foarte încântată de tot ce am văzut.
Am început cu Transfăgărășanul, unde nu am mai fost din 1986, iar eu sunt de părere că în perioade de vârstă diferită percepem lucrurile altfel. A fost foarte bine pentru că temperatura de 26 grade Celsius, cât era sus la Bâlea Lac, ne-a asigurat o atmosferă plăcută. Peisaje frumoase, inverzite față de zonele joase, flori specifice zonelor înalte, oi împrăștiate pe culmi de parcă erau pietre, frumusețea cascadelor de o parte și de cealaltă a munților, o încântare. Am făcut fotografii foarte frumoase, nu am lăsat să-mi scape nimic. Mă întreb cum pe vremea comunismului a fost posibilă o asemenea realizare și acum suntem blocați în 2 autostrăzi în derulare ce înaintează cu viteza melcului?! Transfăgărășanul este spectaculos și frumos în același timp. Noi l-am traversat dinspre județul Sibiu spre județul Argeș. Și a doua parte este foarte frumoasă pentru că se văd viaducte, iar la un moment dat apare Cetatea Poienari într-un vârf de munte, cetate care este considerată reședința lui Vlad Țepeș. M-am mulțumit cu fotografia pentru că nu m-am hazardat să urc cele 1000 de trepte până acolo, însă îmi pot imagina ce perspectivă se vede de acolo de sus.

cascada
Foto: Marcela Sandu
În Argeș mi-au plăcut întotdeauna micile lăcașuri cu icoane ce te însoțesc pe drum. Mi-a dat impresia că cineva ne poartă de grijă. Mergând spre Brașov, la Moeciu de Sus am mers să revedem o cascadă care picură pe un fond de mușchi verde. Este foarte frumos acolo, știam locul.
Ne-am întors acasă încântați și plini de avânt spre alte locuri. Mai întâi aproape de Predeal (unde locuiesc), la 13 km, la Cascada Tamina. Știam că există, dar nimeni nu mi-a spus cum este acolo. În vara asta am văzut un documentar pe un post TV, și nu mi-a picat prea bine că eu nu fusesem acolo. Se pleacă de la Timișul de Sus, drumul este plăcut. Cascada (de fapt sunt cinci cascade, cea mai mare curge de la 10 m) este în niște chei spectaculoase și poate fi străbătută urcând pe niște scări metalice, pe care niște oameni cu dragoste de natură, salvamontiști, le-au realizat. Eu am probleme cardiace și am fost foarte fericită pentru că am putut face urcușul pe scări, urcând de fapt chiar prima. Am postat fotografii pe Facebook, după care prietene de ale mele au mers acolo. De aceea este bine să comunicăm în reviste sau prin alte moduri, ca să afle și alții destinații frumoase și necostisitoare de la noi din țară.
Eu locuiesc în jud. Brașov, dar sunt născută în jud. Buzău, și cum era să nu revăd vulcanii noroioși, la care nu mai mersesem de când eram în clasa a VI-a? Excursiile le-am făcut cu soțul și fiica mea, ei nu fuseseră niciodată acolo. Drumul până la vulcani este foarte bun. Se află în com. Berca, iar drumul spre ei este acum prin Joseni, unde altădată lumea mergea la un preot renumit ca prevestitor al soartei. Vulcanii noroioși își iau numele de la faptul că aruncă în afară, prin niște bolboroseli, apă amestecată cu argilă, un noroi rece. Acumulările de gaze care se eliberează spre suprafață aruncă noroiul, care mai apoi se usucă și capătă formă de mușuroi de diverse înălțimi. Pe o suprafață mare este pământ uscat și crăpat, dar cresc în acest mediu Nitraria schoberi și Obione verrucifera, două plante care se simt bine în acest tip de sol. Despre ultima știu de când eram copil că este unică în Europa. Zona este declarată monument al naturii și trebuie protejată. Acolo este un peisaj selenar, în totală contradicție cu dealurile din jur, care sunt înverzite. Multe videoclipuri au fost realizate acolo. Pentru unicitatea zonei consider că nu este suficient promovată. Este accesibil de ajuns acolo, numai 15 km din șoseaua Buzău–Brașov, sigur merită să vizitați zona. Există și o pensiune chiar lângă intrarea în perimetrul volcanic, unde se poate mânca și dormi.
ansamblul rupestru Alunis
Foto: Marcela Sandu
Tot din aceeași șosea, din Pătârlagele, se merge spre Ansamblul rupestru de la Aluniș, com. Colți. Drumul este aproape impracticabil, deși o parte a lui a fost reabilitată cu fonduri SAPARD prin 2004, dar s-a distrus deja pentru că a fost făcut prost, ca toate drumurile de la noi. Noroc că drumul nu este prea circulat și cu 20 km la oră am ajuns.  M-a surprins să găsesc acolo un grup de tineri ruși veniți cu un autocar până la 1,5 km de obiectivul de vizitat. Se apreciază că locuințele în piatră datează din mileniul V î.H., deci din preistorie și au fost locuite de sihaștri. Este considerat leagănul creștinătății din România. Există și o bisericuță în piatră care datează de la 1274. Eu am fost impresionată de ceea ce am văzut și nu am regretat că ne-am aventurat până acolo. Deși condițiile de ajuns sunt cele pe care le-am relatat, cineva și-a făcut acolo, vis-a-vis de bisericuță, o pensiune cu tot confortul. Și dacă tot suntem pe șoseaua Buzău-Brașov este în drumul nostru Barajul Siriu realizat în perioada comunismului pentru regularizarea râului Buzău.
Am avut o vacanță frumoasă, cu vreme frumoasă și cu multe amintiri în fotografii. Mi-ar plăcea să cred că am stârnit interes pentru cineva, cu ceea ce am relatat. Sunt călătorii care nu presupun decât minim 5 zile, dar oferă mult. Să aveți vacanțe cât mai frumoase la Bâlea Lac, Cascada Tamina, Cascada Moeciu de Sus, vulcanii noroioși Berca, locuința rupestră Aluniș și să admirați un frumos apus de soare pe Lacul Siriu. Să aveți iarnă frumoasă!
Foto: Marcela Sandu

Comentarii Facebook

comentarii

Discussion1 Comment

  1. Pingback: Badea Cartan | Revista Practic idei

Leave A Reply