Shiitake, ciuperci minune I

0
Arhiva Practic
Dragă cititorule,
Shiitake este o ciupercă faimoasă în întreaga lume pentru efectele terapeutice, dar pentru a afla mai multe, inclusiv despre cultivarea acestei specii, am discutat cu doamna Ioana Tudor, din București, doctor inginer în cultura ciupercilor comestibile și producerea miceliului.
Ce indicații terapeutice are shiitake?
Această ciupercă are multe efecte medicinale în afara faptului că este o foarte bună specie comestibilă, aromată, plăcută la gust. Este cunoscută în China de circa 2000 de ani și cu reputația de elixir al vieții sau spiritul de energie al vieții, deoarece satisface foamea, vindecă răcelile, îmbunătățește circulația sângelui și îl purifică. Este prima specie de ciuperci care a fost studiată ca medicament în cadrul biotehnologiilor moderne. Constituenții primari din shiitake sunt: polizaharidele, eritadenina, proteinele, acizii grași, vitaminele, aminoacizii esențiali și neesențiali și amidele. Lentinanul, interleukina, interferonul stimulează sistemul imunitar, pot să atace celulele canceroase, bacteriile, virusurile etc. Perforinul din aceste ciuperci crește capacitatea de distrugere a limfocitelor de tip T și restabilirea limfocitelor T helper pentru apărarea organismului. Conțin, de asemenea, ergotioneina, un antioxidant natural care nu este distrus prin preparare la cald, oxido dismutaza, pentru prevenirea îmbătrânirii și a menținerii sub control a cancerului artero-coronarian. Eritadenina este singurul aminoacid ce scade colesterolul și este întâlnit în shiitake. Cu shiitake se pot trata fibroamele, se recomandă în menopauză, deoarece conțin fungoestrogeni asemănători cu hormonul feminin estrogen, și multe altele, de aceea sunt numite și ciuperci minune.
Se poate cultiva shiitake și în România? Care sunt principalele condiții care trebuie îndeplinite?
Se cultivă deja, timid, este adevărat. Este pe locul trei, după champignon și Pleurotus. Specia preferă ca substrat lemnul de esență tare din foioase, din copacii care își pierd frunzele iarna. Se preferă stejarul. Nu recomand să tăiem pădurea. Se pot folosi ramurile laterale cu diametrul de 10-12 cm, fasonate, dimensionate la lungimea dorită de 50, 70 cm sau 1 m, dar, atenție, fără să îndepărtați scoarța. Lemnul se poate tăia și acum și se depozitează până la inoculare sau însămânțare. Miceliul de obicei este pe butoni de lemn ca niște dibluri, ce se introduc într-un orificiu făcut cu ajutorul unui burghiu. Desigur, numărul de orificii este în funcție de lungimea și diametrul butucului. În acele orificii se poate introduce și miceliu granulat, adică cel produs pe semințe, însă este mai greoaie această metodă. Miceliul trebuie comandat din timp. Perioada optimă de inoculare este toată luna aprilie.
Continuarea acestui articol o puteți citi aici.

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply