Roşii şi alte experimente psihologice

0
www.pixabay.com
Ştiţi cum, uneori, s-a întâmplat să fi avut un eşec într-un domeniu, apoi o perioadă foarte lungăăă nu mai aveţi curaj să încercaţi ceva în domeniul respectiv? Să zicem că aţi dat cu vopsea într-o cameră, nu aveaţi experienţă, şi în două luni vopseaua s-a cojit complet. Sau că aţi luat lecţii de condus şi aţi intrat cu maşina în gard, cu instructor cu tot, îndoindu-i tabla şi rămânând cu ideea că e periculos să conduceţi. Sau, de exemplu, că lucraţi la Practic Idei şi tot ce faceţi toată ziua este să citiţi sfaturi despre creşterea plantelor, să încercaţi să le puneţi în aplicare şi toate plantele să moară. Da, ghiciţi despre cine este vorba în ultimul exemplu (şi în primele două, dar astea sunt alte poveşti)? Exact. Părinţii mei au vreo 200 de ghivece cu plante diferite, plus o grădină cu legume şi fructe; eu lucrez la Practic de 10 ani şi, am rămas aşa speriată de primele mele încercări de a avea grijă de plante, că de câţiva ani încoace, de câte ori primesc vreo floare la ghiveci sau văd vreuna care îmi place, o iau şi i-o dau mamei. Unde îi merge foarte bine, se dezvoltă, înfloreşte şi se înmulţeşte. M-am gândit mereu că mai bine să nu risc, după primele tentative (am uscat şi un cactus odată, deşi se ştie că sunt foarte rezistenţi). 
Totuşi, cum am mai povestit, de curând m-am mutat într-o casă cu grădina şi majoritatea geamurilor spre sud şi am lumină şi soare cam toată ziua. În grădină am gazon, deci nu pot planta nimic, aşa că am decis să mai fac o încercare cu plantele la ghiveci, poate ne împăcăm acum, după încă nişte ani de adunat sfaturi de la voi într-un fişier pe care îl păzesc ca pe ochii din cap. Am pus într-o jardinieră 3 răsaduri de roşii, un cimbru şi un pătrunjel creţ, iar în câteva ghivece mici am semănat busuioc, am pus un puiet de cimbru şi, surpriză, am şi unul cu flori: narcise galbene. 
www.pixabay.com
În fiecare zi vorbesc cu ele, le verific, le număr frunzuliţele. Am două roşii cherry şi una sungold. Nu pot să vă explic (de fapt, cu siguranţă ştiţi) cât de încântată am fost când au îmbobocit şi înflorit narcisele. Apoi când am observat că roşiile s-au prins şi au crescut mai înalte decât beţişoarele de care le legasem. Când am tăiat crenguţe de cimbru şi le-am pus direct în mâncarea pe care o găteam. 
Aştept cu entuziasm (şi groază) momentul înfloririi roşiilor şi îmi zburdă o sumedenie de întrebări prin minte: ar trebui să le mai mut o dată din jardinieră, au loc rădăcinile acolo? Cum le polenizez în casă? Ar trebui să le scot câte puţin afară, dar dacă bate vântul şi le rupe? Ştiu, sunt ca o mamă ultra-protectoare şi anxioasă şi poate aşa sunt toţi grădinarii amatori la început. Cândva, când o să am 100 de roşii în grădină, probabil nu îmi voi mai face atâtea griji. Aşa-i? Între timp, mă duc să le mai mângâi pe frunzuliţe puţin, să ştie că sunt aici. 
Gânduri de Cătălina Vieru
Foto de la www.pixabay.com

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply