Raiul românesc de la Bănceni, Ucraina I

0
Arhiva personală
Maria Radu, loc. Reșița, jud. Caraș-Severin Bănceni
Dragi prieteni,
Ani de zile am ars de nerăbdare să pășesc pe spațiul ex-sovietic, iar acum am ajuns într-o oază de liniște și spiritualitate românească, mănăstirea Bănceni, cu una dintre biserici cu 7 altare si locul unde sunt crescuți și educați aproape 500 de copii de diferite confesiuni și etnii.
Intrăm pe poarta mănăstirii Banceni, situată pe o colină, cu multe emoții și cu nerăbdare. De atâta frumusețe mi se taie răsuflarea. Privirile mi se lipesc de balcoanele chiliilor încărcate de flori multicolore: petuniile se revarsă în blândețea dimineții, de la cele 3 etaje ale corpului de chilii și ale stăreției, aleile cu trandafiri parfumați îți dau sentimentul că poarta prin care ai intrat este drumul spre rai. Sentimentul de pace și frumusețe paradisiacă este amplificat de vasele cu flori de la intrarea trapeziei, o parte a acestei oaze românești din Ucraina. Ne îndreptăm cu toții spre bucătăria mănăstirii ca să lăsăm pachetele pregătite pentru copii, aduse din țară sau completate la magazinele întâlnite la granița de la Siret. Este vorba despre copiii care și-au găsit aici nu numai un acoperiș, dar și siguranță, sănătate și iubire părintească. Ceea ce face acest loc unic, este convingerea că aici divinitatea lucrează prin oameni, Părintele Mihail Jar, împreună cu ceilalți călugări ai mănăstirii, a adunat copiii de pe străzi și din orfelinate. Alții au fost lăsați la poarta mănăstirii în lăzi de legume. Dar cei mai mulți suferă de boli incurabile, ca SIDA, și nu i-a mai vrut nimeni, nici măcar părinții lor. Au găsit aici mângâiere și îngrijire, iar mulți s-au vindecat de unele boli prin rugăciune, prin puterea credinței și a dragostei primite. De ce atâta emoție? Pentru că este un spațiu sfințit prin dăruirea românilor și pentru românii din Ucraina, un loc unde se vorbește românește. Și mai este ceva unic: în anul 1994 aici nu exista nimic! În acel an, părintele Mihail Jar, împreună cu o mână de frați români din zona Cernăuțiului, a decis să ridice această mănăstire, cocoțată pe o colină ce pare a fi un zid de apărare între lumi. Părintele și frații români au avut ca hrană, la acele începuturi, numai niște cartofi și urzici. Dar, în 10 ani au ridicat 5 biserici mărețe, chiliile și au amenajat curtea aceasta imensă, plină de flori.
Continuarea acestui articol o puteți citi aici.

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply