Pledoarie pentru„vechituri”

0

Zonica Florea, loc. Măneciu Pământeni, jud. Prahova
Dragii mei,
Vă mulțumesc din suflet pentru articolele publicate pe tot parcursul anului 2014 și pentru premiile primite. Vă scriu ca unor vechi și dragi prieteni cărora ai încrederea că le povestești toate trăirile tale și ai siguranța că nu te judecă, doar te ascultă și încearcă să te îndrume cum știu mai bine. Rândurile de mai jos vor să fie o pledoarie pentru lucrurile „vechi”, de pe vremea bunicilor care acum cu greu își găsesc locul în casele noastre.

lucru de mana
Foto: Zonica Florea
De la bunica mea (Dumnezeu să o odihnească!) am moștenit dragostea de lucru. Femeie simplă, de la țară, nu avea stare, cum avea o clipă liberă mâinile ei harnice apucau croșeta (iglița, cum îi spunea ea) și făcea adevărate minuni. Din mâinile ei au ieșit milieuri, perdele, dantele (colțișori, le spunea bunica) care înfrumusețau cearșafuri și pături țesute. Bunica țesea și la război, de la ea am învățat să țes și eu, ore întregi o priveam. În zilele reci de iarnă stăteam cu ea și priveam la ce făcea, nu aveam nevoie de nimic, doar stăteam și o priveam, eram fascinată de mâinile ei care treceau cu repeziciune printre firele de urzeală ale războiului. Tot bunica, draga de ea, ne tricota ciorapi din lână tuturor, de la ea am învățat să și tricotez.
Acum când bunica nu mai este, păstrez cu sfințenie ștergarele cusute, dantelele croșetate și milieurile și bineînțeles croșeta, ea îmi este cea mai dragă. Când îmi este dor de bunica, doar le privesc și parcă o văd pe ea cu câtă dragoste lucra. Colțișorii lucrați de la ea încă mai împodobesc casele vecinilor. Este păcat să aruncăm lucrurile „vechi” care azi nu se mai asortează cu mobila nouă și cu fereastra termopan, ele păstrează povești de mult spuse și păstrate cu sfințenie în suflet, este ca și cum ne-am arunca identitatea la gunoi. Dacă aveți prin casă ștergare, milieuri, dantele croșetate, nu le aruncați, păstrați-le, ele pot înfrumuseța o fereastră, chiar un colțișor de balcon poate deveni mai primitor dacă îi adaugi un ștergar cusut, un foișor împodobit cu „vechituri” și luminat de o veche lampă sau felinar îți păstrează în suflet bunicii plecați la cer.
Nu de puține ori am văzut aruncate în tomberoane: prosoape, ștergare, perdele croșetate care nu se mai potriveau cu mobila nouă și cărora proprietarul nu le găsise locul în casă și prefera să le arunce.  Mă doare sufletul când văd astfel de lucruri aruncate la gunoi, pentru că, ce-i drept, cu puțin efort ele pot fi integrate în obiecte moderne sau măcar ținute într-o ladă. Drag cititor, păstrează lucrurile moștenite de la bunici, găsește-le loc în casa ta, ele sunt o fărâmă din istoria familiei tale.
Foto: Zonica Florea
 

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply