Fănica Doina Țană, Brăila
Stimată redacție,
Vă mulțumesc pentru apariția articolului meu în revista nr. 3/2017, la pag. 50-51, despre minunatele mele plante de primăvară pe care le iubesc și îngrijesc. Revin cu un articol dedicat unei flori deosebite, lămâița.
Stau la etajul unu și am grija de o mică grădiniță împreună cu alți vecini ce îndrăgesc florile și care ajută la curățenia acesteia. Aici avem și lămâița, iasomia noastră. Doamna florilor parfumate, iasomia, învăluie totul în jur cu arome cuceritoare. În natură, lămâița crește disparat, chiar și prin locuri necultivate sau uscate. Este folosită ca plantă medicinală și meliferă (are flori cu mult polen și nectar din care albinele produc miere). Înflorește din iunie până la sfârșitul lunii august, motiv pentru care este folosită și ca arbust decorativ prin grădini și parcuri. În contrast cu plăcerea pe care prezența ei o stârnește îndeosebi la căderea serii, când florile împrăștie parfumul, lămâița este puțin pretențioasă. Ea este cenușăreasa din grădina mea mică. Lămâița crește foarte bine în solul normal din grădină. Rezistă la ger, iar vara preferă expunerea directă la soare sau cel puțin una parțială. Ca să înflorească abundent, este recomandat ca o dată la 2-3 ani s-o tunzi. Tăierea o faci după înflorire, pentru că florile se formează pe lăstarii anului precedent. Ea poate fi crescută și pe o terasă sau un balcon deschis, iar pe timpul iernii trebuie să stea la rece, dar nu în ger direct. Pe timpul verii udă pământul din abundență, dar lasă-l să se usuce între udări. Iarna nu se udă deloc. Dacă ghiveciul este subțire, trebuie învelit neapărat ca rădăcinile să nu înghețe. Temperatura medie trebuie să fie de 7 grade Celsius iarna, lumină puternică. Înmulțirea se realizează destul de greu, prin butași, lăstari sau semințe și numai primăvara. Se folosește un hormon de creștere. Eu o iubesc mult, mai ales că iasomia este una dintre puținele flori pe care le am în grădina mea mică de la bloc. Vă doresc o primăvară însorită!
