Oradea, un oraș splendid (I)

0

Sunt mulți ani de când citesc cu plăcere revistele Practic, iar Practic Idei este prima pe care am descoperit-o. Vă scriu despre puternicele impresii pe care ni le-a lăsat orașul Oradea.
Oradea este cea mai frumoasă descoperire turistică românească a utimilor ani. Aș fi zâmbit neîncrezătoare dacă cineva mi-ar fi spus că eu îl voi declara cel mai frumos oraș românesc, o splendoare arhitecturală, o bijuterie de centru vechi. Nici măcar nu îmi imaginam că poate exista în România o așa minunăție de oraș. Eram într-un concediu care îmbina instruirea cu relaxarea și după o prea lungă excursie de o zi la Budapesta, cu greu mi-am convins băieții să mergem și în Oradea. Dintre ei, cel mai greu a fost cu cel mic. Ar fi preferat să facă giumbușlucuri în apele călduțe de la Băile Felix, decât să meargă iarăși ore întregi. „E un oraș ca toate orașele, ce să mai vedem și acolo?”, a spus cu tot năduful sufletului lui. Sigur că, la 12 ani, bazinele și aqua park-ul sunt mult mai importante. L-am îmbunat cu ceva timp pentru bicicletă. Am stat o jumătate de oră în parc, așteptând ca plutirea pe două roți să îi îndepărteze resentimentele.

Foto: arhiva personală
Apoi am luat-o la pas înspre Piața Unirii. Când s-a deschis în fața noastră careul sclipind de curățenie, încercuit de palate coborâte parcă din cartea de povești, copilul a deschis ochii mari. Peste o sută de fotografii am făcut în cele câteva ore petrecute pe străzile Oradei. La fiecare pas era un detaliu imposibil de pierdut. Coloane și turle semețe, pasaje pline de istorie, vitraliul celebrului vultur, bazilici și catedrale pentru toate confesiunile, plafoane aurite și grupuri statuare.
Ba chiar ne-am întors la propriu în timpuri străvechi. Pe străzi defilau actori în costume medievale, venețiene cu misterioase povești și măști ce le ascundeau frumoasele chipuri, ieniceri și spahii, domnițe în rochii de gală, nobili cavaleri. Avuseserăm norocul să ajungem chiar în timpul festivalului medieval, iar procesiunea pornise din cetate și făcea turul frumosului oraș vechi.
Doar ce ne-am plimbat pe străzi. Nu am avut suficient timp la dispoziție, dar am rămas cu amintirea acestei bijuterii în suflet. Am revenit în vara lui 2017. Acum eram cu toții de acord că trebuie să-i dedicăm măcar două zile. Ne-am dus la cetate și iarăși am avut norocul să fim acolo în timpul festivalului medieval. Nu am reușit să ajungem la concertele de seară, la care invitații erau Phoenix, Vama și Subcarpați, dar copilul a privit fascinat concursul de lupte medievale și a făcut poze cu toate coifurile și săbiile pe care le-a putut ridica.
Înălțată în timpul regelui Ladislau al Ungariei (spre sfârșitul secolului al XI-lea) și menționată pentru prima oară în 1368, în Cronica pictată de la Viena, cetatea a fost reabilitată impecabil, cu ajutorul fondurilor europene. Este construită în formă pentagonală, are cinci bastioane și patru curtine, iar în interior, zidurile castelului păstrează frescele originale cu grifoni, unicorni și elefanți.
Caută și următoarele două părți ale articolului!
Text: Mihaela Dămăceanu, Bucureşti

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply