Oradea, un oraș splendid (II)

0

Sunt mulți ani de când citesc cu plăcere revistele Practic, iar Practic Idei este prima pe care am descoperit-o. Vă scriu despre puternicele impresii pe care ni le-a lăsat orașul Oradea.
Caută și prima parte a articolului!
Una dintre legendele întemeierii relatează că regele Ladislau I al Ungariei a adormit într-o poiană largă, străjuită de apele Crișului Repede, obosit fiind după o vânătoare de cerbi. Doi îngeri i s-au arătat în vis, cerându-i să ridice o mănăstire cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Locul a fost numit Várad, iar în jurul mănăstirii s-a ridicat o cetate ce avea să devină orașul Varadinum, Oradea, Nagyvárad, Grosswardein.
Îmi era teamă că iarăși nu vom vedea orașul, căci acum nu puteam să îl dezlipim pe fiul nostru de cetate. Este drept că nu e ușor să te desprinzi de acolo: pe lângă lupte și cavaleri, cetatea avea și expoziții de artă, superbe tablori viu colorate sau făcute din mărgele, expoziții de icoane pe sticlă și atelier de țesătorie.

Foto: arhiva personală
În Oradea toate drumurile duc în Piața Unirii, dar nu a fost o idee rea să poposim și la Sinagoga Sion. Este cea mai mare sinagogă neologă din țară, fiind construită în 1878 de către evreii reformiști, ce se separaseră în 1870 de comunitatea evreiască ortodoxă. Interiorul are decorațiuni cu motive geometrice de inspirație maură, iar feroneria amvonului conține elemente florale de inspirație Art Nouveau.
Mi-a tremurat sufletul în fața plăcuțelor de marmură neagră, inscripționate cu numele celor ce nu se mai întorseseră de la Auschwitz sau din alte lagăre de concentrare. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o treime din populația Oradei era reprezentată de comunitatea evreiască. Din 33.000 de persoane deportate, s-au întors numai 2.000. Înainte de a fi urcați în trenurile morții, evreilor li s-au confiscat toate averile și au fost mutați în ghetouri. Am fost impresionată până la lacrimi de povestea Evei Heyman, o fetiță ce a scris un mic jurnal în perioada în care a stat în ghetoul din Oradea. Împreună cu bunicii, a fost deportată în iunie ’44, cu ultimul tren ce a transportat evrei, și a fost trimisă la gazare de însuși Mengele. Inițial o selectase pentru cumplitele lui experimente, dar s-a răzgândit când i-a văzut picioarele umflate, presupunând că se îmbolnăvise și ea de tifos. A murit în august, la doar 13 ani. Recent, Primăria a ridicat o statuie a fetei, în Parcul Bălcescu, locul unde a fost cumplitul ghetou.
Ajungând în superba Piața Unirii, cu greu poți să te hotărăști care dintre clădirile de acolo este cea mai frumoasă și unde să intri mai întâi. Din respect pentru modul în care oficialitățile orașului au reușit să conducă lucrările de reabilitare, primul loc ca importanță îl acordăm Palatului Primăriei. Acesta a fost ridicat între anii 1902-1903, după planurile unuia dintre cei mai importanți arhitecți orădeni, la începutul sec. al XX-lea, Kálmán Rimanóczy jr. Clădirea este situată în locul fostului amplasament al episcopiei catolice și este o impresionantă îmbinare arhitecturală a stilurilor eclectic și renascentist.
În partea dinspre Crișul Repede, în colțul din dreapta al clădirii Primăriei, se ridică, până la 50 de metri, un dantelat turn cu ceas. Turnul Primăriei are patru niveluri, dintre care trei de panoramă. Efortul de a urca până în vârf este pe deplin răsplătit de imaginile panoramice ale Pieței Unirii, Crișului și întregului oraș. La ultimul nivel se află un telescop cu care se pot vedea în detaliu puncte de reper din oraș.
După turn am intrat în Biserica Sfântul Ladislau, unde ne-am bucurat sufletul cu o cântare ce părea coborâtă din sfere îngerești. Am admirat superbele Palate ale Episcopiei Greco-Catolice și cel denumit după vitraliul cu Vulturul Negru, dar și Biserica cu Lună sau Catedrala Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”. Aceasta din urmă a fost construită între anii 1784-1790 și are un mecanism unic în Europa, aflat pe turla bisericii, care pune în mișcare o sferă de forma Lunii, vopsită în negru și auriu. Sfera se deplasează după mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului, arătând toate fazele Lunii.
Caută și ultima parte a articolului!
Mihaela Dămăceanu, Bucureşti

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply