O zi de vis la Cetatea Poenari

0

Ana Maria Neacșu, com. Dobroești, jud. Ilfov
Dragă revistă,
În ultima zi din vacanță, eu și colegii de facultate, ne-am gândit să facem o vizită până la vestita Cetate Poenari, din județul Argeș.
Aceasta este situată pe vârful Muntelui Cetățuia, într-un cadru natural, la o distanță de 178 km față de București. Știam deja că trebuie să ajungem într-un loc de popas și că în apropierea acestuia începe poteca spre Cetatea Poenari. Am parcat mașina și nu ne-a fost greu să descoperim traseul spre cetate, pentru că zona era foarte aglomerată și toată lumea se îndrepta spre aceeași destinație. La baza traseului se află o terasă mică de unde ne-am aprovizionat cu apă și ceva de ronțăit pentru popas.
Traseul este prin pădure, ceea ce este foarte plăcut. Treptele sunt din beton și șerpuiesc printre copacii deși. La început am urcat cam 30 trepte până la o platformă dreaptă, dar pe măsură ce am parcurs o parte mai mare a traseului, numărul de trepte urcate până la platforma de repaus se micșorau, în așa fel încât atunci când am parcurs deja două treimi din traseu urcarea ni s-a părut mult mai ușoară. Am început să urcăm așa, în joacă, dar după ce am parcurs două-trei segmente ce conțineau fiecare câte 30-40 trepte, respiram greu, așa că ne-am oprit pentru a ne odihni puțin. Mulți ne întrebau, după numai 200-300 de trepte, dacă mai este mult de urcat, dar noi știam că sunt 1480, așa că le-am mai spus și altora …Unii turiști aflând asta s-au speriat, nu știau care este lungimea drumului. Însă traseul acesta nu este foarte greu, te poți opri oricând pentru a face o pauză.
În final am ajuns și la capătul traseului, acolo unde am plătit și taxa de vizitare de 5 lei de persoană. Aici ne-au întâmpinat oamenii trași în țeapă și zidurile cetății. Peisajul care se dezvăluie ochilor după ce reușești să urci în vârful Muntelui Cetățuia, acolo unde se află Cetatea Poienari este nemaipomenit și uiți cât de greu a fost să urci atâtea trepte, vezi munți și văi adânci, ce par a fi fără sfârșit, lacul de acumulare Vidraru și Munții Făgărașului. În interiorul zidurilor se află și încăperea unde am aruncat bani pentru a ni se îndeplini dorințe. După ce am admirat priveliștea și am cumpărat câteva cărți poștale ca suvenir, am pornit la vale, la început ni s-a părut ușor, dar când am ajuns la șosea, picioarele noastre parcă erau pe arcuri. Cetatea și priveliștea merită tot efortul!
Vă doresc să rămâneți la fel de iubiți de cititori. Multă sănătate vouă și cititorilor și aștept să citesc povești de călătorii și pentru iarnă!
Foto: Ana Maria Neacșu

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply