O poveste despre ce pot face două mâini dibace

0

Cristian Niculescu
Dragi cititori,
Iubirea de frumos și spiritul creativ sunt atribute care stau în firea naturii umane, caracterizând fiecare individ în parte, într-o mai mică sau mai mare măsură. Iar revista Practic Idei a reușit, prin intermediul rubricilor sale, să adune de-a lungul anilor, ca într-o imensă și frumoasă familie, numeroși cititori talentați, harnici, plini de imaginație și buni gospodari.
Astfel, atunci când ajungi să observi cum din simple materiale nefinisate, meșteșugari pricepuți reușesc să creeze adevărate opere de artă, nu ai cum să nu te minunezi, dorind să prezinți și altora rodul acestor minți creative. Costel și Tincuța Coman realizează de ani de zile variate și frumoase obiecte de artă populară. La 42 km distanță de Bârlad și 62 km de Vaslui, în satul Giurcani din comuna Găgești, am pășit într-o frumoasă gospodărie, presărată cu o sumedenie de flori și creații artizanale proprii. În familia Coman cresc cinci copii: Nicu, student în anul III, Nicoleta care a trecut clasa a XII-a, Silviu în clasa a VII-a și Aurel cu Denisa aflați în plasament. Pe toți îi iubesc și îngrijesc, învățându-i câte se pot face dacă ai răbdare și două mâini dibace.

fantana
Foto: Cristian Niculescu
Cititori ai revistei încă de la apariția primelor sale numere, cei doi au trimis cea dintâi scrisoare redacției Practic Idei în urmă cu șapte ani. Articolul, publicat pe atunci în paginile revistei, prezenta cocheta căsuță pe care soții Coman au reușit să o ridice prin forțe proprii începând cu vara anului 2000. După aceea, au început să primească la rândul lor scrisori, împrietenindu-se astfel și cu alți cititori, făcând schimb de flori și de semințe. Nicoleta, fiica cea mare, învață la liceu în Bârlad, iar în ziua în care trebuie să apară revistele, ea se prezintă deja la chioșcul cu ziare. Trăind într-o zonă defavorizată, unde locuri de muncă se găsesc foarte rar, Tincuța a fost nevoită la un moment dat să își caute de lucru și dincolo de granițele țării. Astfel, a plecat în Spania, unde timp de patru luni a lucrat ca menajeră la o familie cu 3 copii din Madrid. Dar, din cauza dorului, nu a putut să reziste prea mult timp atât de departe de cei dragi. Din experiența iberică a rămas însă cu plăcerea de a pregăti anumite preparate cu specific spaniol, precum delicioasele „tortillas mexicanas“, cu piept de pui prăjit în tigaie, cu un pic de ceapă și bulion după gust. Totuși, recunoaște că gastronomia spaniolă este complet diferită de cea românească.
În frumoasa grădină din fața casei sunt plantate mai multe tipuri de flori, dar și câțiva pomi fructiferi (cireși, meri, peri etc.), membrii familiei sperând ca de la anul aceștia să înceapă să și rodească. Doamna Coman apreciază în mod deosebit cactușii, fiindcă nu sunt pretențioși și rezistă bine peste iarnă. Anul trecut, după ce a plantat mai multe lalele, a constatat că nu au răsărit în primăvară fiindcă bulbii fuseseră furați de cârtițele dornice să-și facă provizii pentru iarnă. Toți trandafirii din grădină i-a plantat cu sticla, metoda fiind una foarte eficientă. Au avut și o grădină cu legume amenajată în spatele casei, dar din nefericire aceasta a fost inundată de râul care curge în apropiere. În primăvară, barajul de pe râu nu a fost controlat adecvat, iar apele s-au umflat și au inundat grădinile oamenilor. În curtea din spatele casei cresc un purcel, o văcuță, un vițel și câteva păsări. Deși se află într-o zonă relativ izolată, iarna drumurile pot fi parcurse mai ușor ca în urmă cu 4-5 ani, deoarece majoritatea primăriilor și-au cumpărat utilaje și deszăpezesc, atunci când este cazul. Soția creează diferite tablouri decorative, folosind plante uscate și numeroase semințe colorate.
Dar persoana cu cel mai bogat spirit creativ rămâne soțul, cel care poate da o formă finală, frumoasă și inedită, aproape oricărei bucăți de lemn sau de metal. „Modelez și lucrez orice material…“ declară dânsul. „Dacă găsesc un fier vechi și îmi place, îl aduc acasă să îl lucrez. Dacă tai un copac și văd o bucată mai noduroasă sau cu o fibră anume, o dau deoparte și o sculptez. Nu schițez vreun plan, ci lucrez folosindu-mi inspirația de moment. Astfel, adun mai multe bucăți din metal sau din lemn, pe care le depozitez în atelier, iar când fac curățenie, văd o anumită piesă, îmi vine o idee și mă apuc de lucru.“ Prima lucrare realizată a fost un suport de lumânare, în formă de inimioară, pe care l-a prelucrat dintr-o bucată de fier. A creat-o de un 8 martie și a făcut-o cadou soției.
Atunci când copiii sunt acasă, în perioada verii, treburile casei se înmulțesc și nu prea mai rămâne timp pentru meșteșugul cu ajutorul căruia și-au împodobit, în decursul anilor, gospodăria. Iarna însă, copiii merg la școală și rămân în gazdă, părinții putând atunci să își dedice mai mult timp acestei pasiuni. Acum, după ce au adunat împreună o sumedenie de creații proprii și-ar dori să deschidă un muzeu etnografic. Nașul lor, fost profesor, acum pensionar, are la rândul său mai multe obiecte, adunate de-a lungul vieții, amenajând o expoziție similară, prezentată mai mult cunoscuților. De altfel, acesta a și donat numeroase piese muzeului din Vaslui. Soții Coman se gândesc de ceva timp că ar avea loc, în spatele curții, pentru construirea unei săli lungi, de peste 10 metri, unde ar putea să înfiripe o expoziție cu piese etnografice. Exponatele, la un moment dat, s-ar aduna, deoarece sunt mulți cei care au tot felul de obiecte vechi, pe care le țin aruncate prin poduri, prăfuite și ruginite. „Noi am vrea să facem ceva, dar nu prea avem sprijin. Mulți au vândut o grămadă de obiecte valoroase la fier vechi. Unelte, pluguri, prășitori, războaie, toate s-au dus pe «apa Sâmbetei», pe doi lei, vorba aceea…“ afirmă cu părere de rău domnul Costel Coman.
Să sperăm că cei doi vor putea să-și împlinească visul, punând bazele unui muzeu sătesc, cu expoziție de unelte, port popular și obiecte tradiționale, dar și cu creații proprii. Iar la inaugurarea unui astfel de lăcaș cultural, ce va putea să păstreze aievea o parte din obiceiurile, tradiția și trecutul zonei, revista Practic Idei va răspunde „prezent“ arătând și altora că satul românesc nu-și uită trecutul și nu-și abandonează cultura.
Foto: Cristian Niculescu

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply