O grădină de flori pe o ie

2

Maria Radu, loc. Reșița, jud. Caraș-Severin
Dragi prieteni,
Vă scriu despre o operă de artă unică realizată manual de o creatoare anonimă, o româncă iubitoare de frumos, talentată și îndemânatică: o ie brodată cu desene florale în culori vii, o grădină parfumată care rezistă timpului.
Eu vă trimit modelul cu gândul că poate să vă inspire în activitățile voastre creatoare. Cred că fiecare dintre noi este lăsat de Dumnezeu în această lume cu o misiune. Unora le pune dibăcie în mâini și-i face creatori de frumos. De data acaesta scriu despre cei ce au iscusința de a crea haine. Despre culori se spune că au puteri vindecătoare. Eu știu că acestea te influențează, că au efecte pozitive și-ți creează o stare de bine și de confort. Sunt nuanțe de mov, de roz, roșu și bordo, verde, albastru, maro și puțin negru. O grădină multicoloră așadar care râde veselă pe ia mea, în soarele zilei de 12 iunie când comunitatea noastră sărbătorește ia și brâul bănățean.
Ziua mondială a iei este în 24 iunie (de Sânziene), dar organizatorii noștri prinși cu alte proiecte au devansat-o. Așa că în 12 iunie, reprezentantele sexului frumos, unite de dragostea și respectul față de acest obiect vestimentar românesc, au venit în centrul civic al orașului nostru, Reșița, la festivitatea organizată de oamenii din presă. Ia pe care o port este un cadou de la prietena mea, Tudorița.

ie
Foto: Maria Radu
O socotesc o bijuterie vestimentară care mi s-a lipit de suflet. Simt pânza tare, groasă, anume țesută ca să poarte bogăția florală. Albastrul florilor îți dă senzația de răcoare, galbenul menține optimismul, portocaliul aduce echilibru interior. Mi se spune că românca creatoare era o gospodină cu gust, cu știința îmbinării culorilor. Este o ie lucrată cu acuratețe pe față și pe dos, trecerile sunt cusute  cu grijă și cu măsură. În jurul meu văd ii de toate culorile și mărimile purtate la sărbătoare, de fetițe, adolescente și doamne care simt românește și au ținut să fie alături la sărbătoarea frumuseții și a îndemânării.
Și brâul bănățean merită învățat și păstrat. Vara trecută am văzut pe Valea Almajului, o regiune încărcată de istorie și tradiții, cum se începe hora la ruga satului cu brâul bătrânesc. Oficialii, primarul și echipa lui au onorat începerea dansului apoi au intrat sătenii cu gostii și la urmă femeile. Ia românească este cusută și purtată cu mândrie națională peste tot în lume, oriunde trăiesc români.
Cele mai frumoase ținute de nuntă, mai ales în Maramureș, sunt costumele populare lucrate manual, fiecare dintre ele unicat, adevărate comori de artă prețioase. Se știe că ia este o bluză, componentă a costumului popular tradițional românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Nepoata mea, Mona-Lisa Radu căsătorită Sufan, mi-a amintit că la noi, ia se numește „ciupag”, iar dantela care o împodobește, semn al feminității și al dragostei de frumos, se numește „cipcă”. Partea de jos a costumului din zona noastră este reprezentată de chitele sau de fotă. De obicei mâneca lungă este împodobită  cu broderii în motive populare care pot să difere de la o zonă folclorică la alta. De obicei se repetă motivele geometrice la piept, pe mânecă și la gât, dar nu este obligatoriu.
ie
Foto: Maria Radu
Nepoata mea, Mona-Lisa, tânără interpretă de muzică populară bănățeană, poartă cu mândrie costumul popular la spectacolele ei din țară și străinătate. Ia se mai numește și spăcel și-mi împodobește și înnobilează nepoata, fiica cea mare a fratelui meu, mândria mea. Când vezi prima datâ acest spâcel, nu poți decât să te gândești la atributele migală, talent, strălucire și fast. Acestea exprimă cel mai bine specificul costumului popular bă-nățean și indirect acest spăcel.
Cât despre elementele care individualizează această piesă, în primul rând este dantela (cipca), folosită nu doar la mâneci, ci și pe guler. Tot aici este folosită remarcabila mătase, semn al bogăției, un semn care arată sigur poziția socială a purtătoarei.  Interpretele noastre de muzică populară duc peste granițe frumusețea portului popular românesc. Și Mona-Lisa a fost invitată  încă din liceu să cânte în străinătate. A fost invitată în Danemarca, în Austria.
Cred că o ie este cel mai frumos și prețios cadou pe care-l poți oferi prietenilor dragi. Străini veniți în țara noastră au descoperit frumusețea și rafinamentul acestui obiect vestimentar. Regina Maria a impus ca boieroaicele invitate la palat să poarte costume populare. Ia este marca noastră identitară. Așa se explică succesul primei manifestări a sărbătorii, în 50 de țări de pe 6 continente.
Printre ziariștii care au vorbit în deschiderea manifestării din orașul de pe Bârzava a fost și Camelia Duca, de la librăria „Semn de carte”, fosta mea elevă. M-am bucurat că a amintit numele pictorului Henri Matisse care a pictat „La blouse roumaine”, inspirat de iile românești dăruite  de prietenul său, pictorul Theodor Pallady. Matisse a expus tabloul cu ia românească și la New York. Henri Matisse a fost un pictor universal, iar ia este un simbol al feminității universale. Tabloul lui Matisse l-a inspirat după aproape 40 de ani pe creatorul de modă Yves Saint Laurent, care i-a dedicat colecția sa haute couture de toamnă-iarnă 1981, prezentată la Paris.
Nadia Comăneci, celebra noastră gimnastă, a apărut îmbrăcată în ie. Dacă rămânem în rândul elitelor, putem continua cu creatori de moda precum Kenzo sau Jean-Paul Gaultier, care au făcut ca ia să intre în istoria modei. Cântăreața Adele care a primit 6 trofee la premiile Grammy a apărut într-o ie românească. Într-un pictorial realizat pentru ediția americană a revistei Vogue, Adele poartă o bluză inspirată de ia românească, din colecția de primăvară-vară 2012, a lui Tom Ford. Acesta reinterpreta iile din zona Sibiului.
Comoara noastră a fost purtată de vedete ca Nicole Kidman, Kate Moss și multe altele. În vremea când mama mea era o tânără căsătorită, în sat se mai ținea claca, unde femeile se întâlneau să lucreze de mână și să socializeze. Dar fetele nu-și lucrau niciodată ia de față cu celelalte, ci acasă, în secret, pentru ca nicio reprezentantă a comunității să nu-i vadă modelul și cusăturile. Fiecare fată își avea povestea ei de dragoste cusută. Se spune că modelele cusute pe ie reprezintă însemne magice brodate minuțios pentru a proteja românca de spiritele rele. Ia rămâne un simbol al identității și al creativității populare românești. Să le purtați sănătoase!

Comentarii Facebook

comentarii

Discussion2 Comments

  1. Pingback: Soacra buna | Revista Practic idei

  2. Pingback: Costume populare | Revista Practic idei

Leave A Reply