Mulțumesc, mamă soacră!

0

Florica Crețu, loc. Găvănești, jud. Olt
Dragă redacție,
Vă povestesc și eu despre o persoană dragă mie și anume soacra mea. Pe soacra mea o cheamă Nicolina Crețu, dar toată lumea îi zice Nica.
Pe oricine ați întreba în comuna noastră despre ea, vă spune numai lucruri bune. Are 83 de ani și chiar dacă nu mai ține minte tot timpul (are Alzheimer), când este conștientă mă întreabă ce mai lucrez, ce mâncare mai fac și îmi spune ce ar dori să mai mănânce și cum să i le prepar. A fost o femeie foarte harnică. Nu stătea locului o clipă, mereu găsea câte ceva de făcut. A avut și oi și vaci, lucra la câmp împreună cu socrul meu la coasă, la arat, la prășitoare. Am avut și 2 cai cu care ne făceam treburile la câmp. Când avea puțin timp liber croșeta, împletea sau cosea. Au ieșit din mâinile ei multe pulovăre, căciuli, ciorapi, mănuși, fețe de mese, perdele, dantele. Eu având 4 fete, m-a ajutat să le fac multe lucruri, lenjerii de pat, fețe de masă, pături pentru lada de zestre. Eu lucram fețe de mese pe etamină sau nailon, iar ea cu croșeta le făcea dantela pe margini. Și la cearșafuri le făcea dantelă la tivuri. Când fetele mele s-au mutat la casele lor, le-am dat toate aceste podoabe și astfel nu au mai cumpărat milieuri și broderii, care costă destul de mult; iar acestea sunt și create la noi în familie și vor rămâne moștenire peste generații.
M-a ajutat cu multe sfaturi și de-a lungul anilor mereu m-am bazat pe învățămintele ei și încă mai fac acest lucru. Din păcate, de 13 ani este nevăzătoare și nu mai poate face nimic. Mereu îi citesc din revistele Practic Idei despre cititoare care se ocupă cu lucrul de mână. Se bucură foarte mult că încă se mai poartă lucrul de mână și spune că acesta va rămâne mult timp. Eu am învățat de la ea să lucrez la andrele. A avut răbdare cu mine și nu s-a lăsat până nu am reușit să învăț. Eu nu știam decât să cos și să croșetez, așa că a fost binevenită în viața mea.
M-aș bucura tare mult dacă mi-ați publica această scrisoare, prin care vreau să-i mulțumesc pentru tot ce m-a învățat și pentru lucrurile făcute pentru copiii mei. Chiar dacă nu mai vede, mereu mă întreabă dacă mai lucrez ceva și îmi spune ce modele să mai fac. De câte ori cumpăr revista mă pune să-i citesc și să-i spun dacă mai sunt modele de lucru de mână și este de fiecare dată încântată de ceea ce fac cititoarele; chiar dacă nu vede pozele, îi descriu eu modelele. Tot soacra mea le-a îndemnat și pe fetele mele să lucreze cu croșeta și andrelele. Fetele știu toate să lucreze datorită soacrei mele. Și-au făcut pulovăre și fețe de mese și milieuri la lasetă și multe alte lucruri. Să apreciem cu toții lucrul de mână și părinții și bunicii, atât cât îi vom avea printre noi. Vă mulțumesc foarte mult pentru articole și aștept cu nerăbdare mai multe modele de lucru în revistă.
Foto: Florica Crețu

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply