Motănelul Jerică este clownul familiei noastre

0

Georgeta Violeta Huza, loc. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți
Dragi cititori,
Din dorința de a-i face o bucurie băiețelului meu, Mihai, în această vară am luat hotărârea să adoptăm un pui de pisică.
Zis și făcut. În luna august, anul acesta, i-am adus acasă un pisoiaș tigrat. Motănelul în vârstă de 2 luni era deja botezat, așa că i-am păstrat numele de J.R. pe care părinții mei, nostalgici după celebrul serial Dallas, i-l dăduseră. Pe bunica lui o cheamă Pamela, iar pe bunicul lui, îl chema cum altfel decât J.R. Senior.
Existența pisicului în casă ne-a făcut să ne simțim cu toții copii, deoarece el este foarte jucăuș și pus pe șotii. Băiatul nostru este foarte fericit că are un partener permanent de joacă. Mi se umple inima de bucurie când casa răsună de hohotele de râs ale lui Mihai, ca reacție la toate tumbele și giumbușlucurile pe care Jerică – nume cu care este alintat motănelul în prezent, le face. Rostogoliri, salturi în aer după tot felul de insecte, întorsul covorașelor prin casă, fotbal cu șosete sau cu mingiuci de tot felul, de-a ascunselea, prinsul cu lăbuța al stăpânilor, sunt doar câteva dintre „îndeletnicirile” lui J.R. Junior.
Prezența unui animal în casă sau în curte este foarte importantă atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici. Învățăm împreună să îl iubim, să îi respectăm drepturile și să-l îngrijim ca pe orice membru al familiei. Neștiind cum să se poarte cu el, la începutul prieteniei lor, Mihai îi spunea: „Pisicule, vino la mine”, spre amuzamentul nostru. Acum știe și îl strigă pis-pis, iar motanul îi răspunde cu niște miorlăieli simpatice. Cea mai mare plăcere a lor după joacă, firește, este să doarmă împreună. În unele după-amieze, își fac împreună „somnul de frumusețe”.
Vreau să vă povestesc că Jerică este și ceas deșteptător pentru Mihai – dimineața când trebuie să ne pregătim pentru școală, el miaună la ușa copilului sau lângă patul acestuia până când îl trezește. Își iau porția de joacă și de drăgăleli și fiecare pleacă la treburile lui – copilul la școală, iar motanul la joacă sau la somn. Pentru a-l feri de boli, l-am deparazitat, urmează să-l vaccinăm și să-i punem o zgardă anti-purici.
Peste noapte, de cele mai multe ori doarme la căldură, în bucătărie, în coșulețul lui. Dimineața se așază în fața ușii și miaună ca să știm că are nevoie afară pentru a-și face nevoile. Nu este pretențios la mâncare, în afară de mâncarea specială pentru pui de pisică, nu refuză să pape și din mâncarea stăpânilor: ciorbă, supă, resturi de cărniță și chiar boabe fierte de porumb, desigur în colțul lui. Jerică este jucăria vie a băiețelui nostru, dar și a noastră, pentru că nu sunt puține ocaziile când atât eu, cât și soțul meu acceptăm provocările lui la joacă. Considerăm acum că avem de fapt 2 copii, pe Jerică eu îl alint din când în când „copilul meu blănos”.
Foto: Georgeta Violeta Huza

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply