Mergem cu toții la Denii

0

Jelica Jidănașu, loc. Cudalbi, jud. Galați
Dragă Practic,
Te citesc cu drag în fiecare lună, ne bucurăm de ideile practie pe care le trimiți tuturor și m-am decis să vă scriu despre obiceiurile noastre din Moldova.
Sosește marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. În casa noastră plutește în aer apropierea acestui eveniment minunat. Mama nu mai dovedește cu treburile casei. Eu și frații mei am primit sarcini, am aspirat și am șters fiecare obiect și fiecare colțișor din camerele noastre. Pe rând, fiecare dintre noi o ajută pe mama și la treburile din bucătărie. Odată cu serbarea Intrării Domnului în Ierusalim, intrăm în ultima zi, cea mai importantă perioadă a Postului Mare.
Începând cu această seară vom merge cu toată familia la slujbele speciale, numite Denii. Slujbă după slujbă, toată Săptămâna patimilor va fi o reamintire și o retrăire a noastră ca martori ai momentelor Jertfei Mântuitorului, Morții și Îngropării Sale. În tot acest timp, pas cu pas, o bucurie tainică își va face loc în sufletele noastre. Credința Învierii mult așteptate va deveni tot mai puternică, ajungând să explodeze în cântarea și mărturia tuturor creștinilor: „Hristos a Înviat!”. La această mărturisire, tot Univesul va răspunde: „Adevărat a Înviat!”.
Împreună cu tatăl meu, pregătesc ouăle roșii pentru Paști. Mai întâi le degresez, apoi le pun la fiert. După ce fierb mai multe minute, le las să se răcorească și când au o temperatură potrivită, le pun în vasul cu vopsea pregătită de tata. Eu le scot de acolo și, așa frumos colorate, le pun unul câte unul la uscat pe o coală de hârtie, având mare grijă să nu le sparg. Coșulețul cu o pască, ouă roșii, lumânări și alte daruri speciale pregătite de mama, așteaptă pe masă.
Noi, deși e aproape miezul nopții, îmbrăcați curat și cu o bucurie de nestăvilit în inimi și pe chipuri, așteptăm să ieșim cu toții din casă și să ajungem mai repede la slujba Învierii. Am pornit; grupuri, grupuri, copii, bunici, la fel de pregătiți ca și noi, având în mâini co­șulețele acoperite cu șter­gare albe, merg în liniște pe străzile cartierului îndreptându-se spre biserică. Acum, la sfârșitul Postului Mare, după ce ne-am spovedit, am primit îndemnul și binecuvântarea părintelui duhovnic spre a primi, în timpul slujbei din această noapte, Sfânta Împărtășanie. După Slujba Învierii, această mare de oameni se va risipi în sens invers, către casele lor, purtând în mâini lumânările aprinse, cântând într-un singur glas: „Hristos a Înviat!”

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply