Kary, peruşul meu singuratic II

0
www.pixabay.com
Dragi cititori, continuăm articolul început aici. Kary
Ne-am luat cu altele şi n-am făcut lucrul acesta, iar apoi, citind despre comportamentul peruşilor, ne-am dat seama că a trecut prea mult timp de când este singur şi s-ar putea să nu mai accepte alt înaripat în preajma lui, aşa că n-am mai riscat. Trecând anii, ne-am dat seama că perechea lui este oglinda, şi toate activităţile lui se desfăşoară în faţa acesteia. Coboară şi ia seminţe din vasul lui fixat la baza coliviei, dar le mănâncă în faţa oglinzii, le regurgitează şi dă cu ciocul în oglindă (aşa cum îşi hrănesc peruşii perechile), face mişcările specifice de împerechere, mişcând capul, repetat, în sus şi în jos şi înfoindu-şi penele tot în faţa oglinzii, îşi curăţă penajul, doarme, vorbeşte şi se cearta cu oglinda. Am încercat să-i luăm oglinda măcar pentru un timp, dar a stat supărat, s-a agitat, ne-am certat, aşa că nu am avut încotro şi am adus-o înapoi. Imediat a redevenit fericit, înfoindu-şi penele şi ciripind vesel. I-am lăsat uşiţa deschisă la colivie şi dacă la început ieşea şi nu-l mai puteam prinde, acum nici n-are habar sau nu este interesat să-şi părăsească preţioasa lui locuinţă. Aceste pasari sensibile împrumută din caracterul stapânilor şi obiceiurile casei. Dar despre aceasta vă povestesc data viitoare. Până atunci numai bine tuturor!

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply