Jucării și decorațiuni realizate manual

Claudia Poppel, Hunedoara
Dragi prieteni,
Întotdeauna mi-a plăcut să tricotez și din dorința de a nu rămâne cu resturi de gheme și ghemulețe, am încercat să realizez fel și fel de lucrușoare pe care să le folosesc eu și familia mea sau să le pot oferi celor dragi la diferite ocazii.
Sunt sigură că toate persoanele care tricotează au pungi întregi cu resturi de fire colorate (mai lungi sau mai scurte, dar toate bune pentru a le da o nouă utilitate). Jucăriile lucrate din resturi de melană, mohair sau lână sunt indicate copiilor între 3 și 4 ani pentru că au avantajul că sunt moi, nu rănesc copilașii, se spală ușor, componentele lor nu se desprind pentru a fi înghițite și sunt și foarte atractive datorită formei și coloritului pe care-l au. Numărul de ochiuri pentru fiecare dintre jucării este în funcție de grosimea firelor folosite la tricotat. Lucrul este ușor, relaxant și amuzant.
De cele mai multe ori desenez forma jucăriei pe hârtie milimetrică, pentru a respecta raportul părților componente, apoi în funcție de firele colorate pe care le am, tricotez. Culorile pot fi alese la întâmplare, în funcție de resturile de fire pe care le avem – nu este nevoie să se asorteze cromatic între ele. Jucăriile tricotate sunt cu atât mai atractive, cu cât se folosesc culori mai intense. După ce am tricotat fiecare bucată componentă a unei jucării (mâini, picioare, corp, cap), acestea se umplu cu melană, vată sau vatelină. Am omis să spun că picioarele și brațele se încep la tricotare, cu capătul superior al fiecăreia. Nasturii, mărgelele, bucățile de piele sau firele de altă grosime, bine alese, se folosesc pentru a realiza imaginea completă a figurinelor: ochii, nasul gura, mustățile etc. Cel mai ușor de realizat, din punctul meu de vedere, sunt pisicuțele. Mai mari, mai mici, mai vesele sau mai triste, ele pot fi dăruite atât băiețeilor, cât și fetițelor. Se întâmplă de multe ori să încep un obiect și pe măsură ce lucrez să-mi vină altă și altă idee și astfel mai apare încă un model.
Jucăriile tricotate aduc cu ele toată dragostea și mulțumirea celui care le realizează. Cred că tuturor ne place să primim sau să oferim cadouri sau mici atenții, care să ne bucure și să ne încânte privirile, dar cum banii sunt puțini, nu ne permitem să facem daruri așa de des precum ne dorim, decât dacă ne aventurăm să le confecționăm singuri. Am găsit un mod mai ieftin de a face bucurii celor dragi, confecționând ceva aparte și totodată modern și vesel, pentru holurile și antreurile locuințelor noastre: o „hâzenie” și un ren confectionați din tul.

Pentru confecționarea hâzeniei am avut nevoie de: 2 bile de polistiren (sau mingi de pingpong), un cerc de polistiren (poți folosi și unul de carton), tul, un marker negru, un pix, un carton mai gros, foarfecă și 2 scobitori. Pe cercul de polistiren se înfășoară fâșiile de tul (cam 50 de fâșii), înodându-se una lângă alta astfel încât să se acopere tot cercul. Nodurile trebuie făcute toate pe aceeași parte a cercului (spre exterior). Se trag fâșiile, bine, una peste alta, astfel încât să nu se vadă golurile dintre ele. Cercul astfel realizat este unul înfoiat care se tunde puțin pentru ca marginile inegale, realizate prin înnodare, să ajungă cam la același nivel. După terminarea și aranjarea cercului, se iau cele două bile de polistiren și se desenează pe ele 2 cercuri cu markerul, astfel încât să semene cu 2 ochi. Se înfig scobitorile în ochii astfel confecționați și astfel între 2 fâșii de tul se înfig ochișorii în cercul de polistiren. Ca să i se vadă bine ochii, se tunde puțin tulul din zona lor. Dintr-o bucată de carton, se taie un dreptunghi și se desenează pe el un model de dinți. Se decupează cu foarfeca modelul și astfel rezultă dinții. Se așează coronița cu fața în jos, se pune prima parte a danturii, aplicându-se transversal în partea de jos, prinzându-se de-o parte și de alta în niște ace cu gămălie. Apoi se repetă operația și cu partea de sus a dinților. În loc de ace, puteți folosi și un pistol de lipit cu silicon. Dintr-un ou din plastic sau polistiren formăm nasul. Oul se va prinde înfigându-se în el tot o scobitoare, care la rândul ei se va înfige în cercul de polistiren. Nasul este opțional. Astfel rezultă o „hâzenie” simpatică și „înfricoșătoare”. Pe același principiu se pot face foarte multe modele și figurine. Astfel am mai confecționat un ren din tul maro și negru. Un glob roșu e pe post de nas, ochișorii din polistiren, desenați în prealabil, iar cornițele din carton decupat și lipit pe un băț de frigărui. Sper ca ideile mele să vă placă. Vă doresc spor la lucru!
Foto: Claudia Poppel

Comentarii Facebook

comentarii