Hoinar prin Europa, în vizită la prieteni

1

Maria Calma, Reșița, jud. Caraș-Severin
Dragi prieteni,
Acum când zilele călduroase au dispărut de mult, mă gândesc cu nostalgie la săptămânile de vacanță petrecute hoinărind prin Europa.

Europa
Foto: Maria Calma
Astă-vară, având ceva bani la dispoziție și câțiva prieteni răspândiți prin Europa, am hotărât să îmi ofer un concediu la care visam de mult. Deși puteam pleca de aici cu avionul, am ales autocarul, pentru că mereu mi-a plăcut să pot observa mai îndeaproape oameni, locuri, tradiții.
Așa se face că într-o zi de marți am plecat din Lugoj spre Franța, destinația mea inițială. Dimineața ne-a găsit în Austria, unde satele cochete tipic germane, curate și pline de flori, se alăturau lacurilor limpezi pentru a crea un peisaj de vis. Alpii austrieci sunt foarte împăduriți, semeți și parcă impenetrabili. Apoi locul lor a fost luat de Alpii italieni, care, spre deosebire de frații lor austrieci, sunt numai piatră, cu arbori rari, dar minunate izvoare cristaline țâșnesc dintre stânci. Am traversat nordul Italiei, o țară însorită, gălăgioasă, prăfuită, mai ales în acel miez de vară toridă. Spre seară am putut admira de sus de pe autostradă micul principat Monaco, cuibărit într-un golf al Mării Mediterane. Joi dimineață, cu o punctualitate de admirat, autocarul m-a lăsat în orașul Nîmes, în sudul Franței. Deși nu atât de cunoscută ca alte orașe franceze, această localitate de aproximativ 140.000 de locuitori are însă o istorie foarte veche, pe care am putut-o descoperi prin intermediul familiei prietenilor mei.
Europa
Foto: Maria Calma
Zona a fost locuită încă din perioada neolitică, dar orașul Nîmes a devenit colonie romană undeva în jurul anului 28 î.Chr. Din perioada romană se păstrează și cele mai importante monumente ale orașului pe care am avut și eu plăcerea să le vizitez. Maison Carée este unul dintre cele mai bine păstrate temple din fostul Imperiu Roman. Construit în anul 16 î.Chr. de către Marcus Vipsanius Agrippa este dedicat celor doi băieți ai săi care au decedat tineri. Porta Augusta este una dintre porțile prin care se făcea accesul în oraș, și una dintre cele două care s-au mai păstrat de atunci. Dar ce m-a impresionat pe mine cel mai mult, prin măreția sa, a fost Arena din Nîmes sau Amfiteatrul roman cum i se mai spune. Cine nu a văzut Colosseumul din Roma poate vedea aici replica sa la o scară mai mică. Construit în jurul anilor 70 d.Chr., Amfiteatrul a fost remodelat în sec. al XIX-lea pentru a găzdui coride. De altfel, acest lucru este omagiat printr-o sculptură ce îl reprezintă pe marele matador francez Nimeno II, ridicată în fața Arenei.
Europa
Foto: Maria Calma
Zilele următoare am vizitat alte obiective turistice deosebite: Templul Dianei, Tour Magne, Jardines de la Fontaine, catedrala din Nîmes, dar și făcând cumpărături. Pe o stradă, zeci de brutării – cofetării – patiserii te îmbiau cu aromele lor. Croissante cu unt, nucă, dulceață, ciocolată, covrigi, baghete proaspete și aburinde – o bogăție de gusturi și mirosuri! Din Franța am plecat spre Spania, unde la Madrid ne aștepta pe mine și prietenii mei francezi, verișorul meu. Din dorința de a evita intrarea în regatul iberic pe autostradă, am setat GPS-ul pentru a alege alt drum. Și, Doamne, ce drum! De o parte un perete înalt de stâncă, de cealaltă parte o prăpastie abruptă! Șoseaua plină de serpentine a tot urcat până am ajuns (la propriu) în nori, apoi când am coborât eram deja în Spania. Am oprit câteva ore la Barcelona, dar ce poți vedea în doar 6 ore în acest oraș magnific? Mi-am încântat ochii cu dantelăria de piatră a Catedralei Sagrada Familia, cu triumful compozițional al lui Gaudi numit Casa Batlló, cu mozaicurile și coloanele de piatră cioplite grosier din Parcul Güell. Apoi am plecat mai departe spre Madrid.
Peisajul s-a schimbat devenind selenar. Câmpii întinse, nisipoase, roșiatice, și peste tot imaginea taurului, simbol al Spaniei. Din păcate, vizita în Spania s-a încheiat neașteptat de repede și de trist. În timp ce vizitam Parque del Retiro, unul dintre cele mai mari parcuri din Madrid, mașina prietenilor mei a fost spartă, geamul făcut bucăți și obiectele electronice furate. Neputând rezolva problema reparării mașinii în Spania, a trebuit să facem cale întoarsă spre Franța, nu înainte de a ne bălăci un pic în Marea Mediterană, așa, ca să ne treacă amarul! În Franța mi-am lăsat prietenii la casa lor, eu continuându-mi drumul spre Elveția, unde mă aștepta draga mea prietenă Esthi și botezul micuței Luisa. Cu emoție în suflet am participat la binecuvântarea bebelușei, alături de familie și de prieteni români, francezi, sârbi, angolezi.
În cele 10 zile petrecute în Elveția nu am vizitat orașe mari și nici obiective turistice foarte importante. Este greu să pleci la drum cu doi copii mici, cum avea prietena mea. Dar Elveția este ca o carte poștală. Oriunde te uiți și oriunde întorci privirea, peisaje de vis îți taie răsuflarea. Într-una dintre zile am fost la Lacul Sempachersee, unde am înotat și ne-am plimbat cu barca. În altă zi am fost la un picnic pe marginea celui mai frumos râu pe care l-am văzut în viața mea. Apa curată, de culoarea turcoazului, se prăvălea năvalnic, ca orice râu de munte, printre pietre de mărimea unui om. Pare că în Elveția și-au dat mâna toate frumusețile naturii: munți înzăpeziți, râuri învolburate, pajiști incredibil de verzi. Am mers 6.000 km în trei săptămâni și am adunat amintiri pentru o viață întreagă!
Foto: Maria Calma

Comentarii Facebook

comentarii

Discussion1 Comment

  1. Pingback: Elvetia | Revista Practic idei

Leave A Reply