Excursie în Belgrad (II)

0

Vă scriu cu plăcere despre excursia în Belgrad-Orașul Alb, care deține două monumente unice în lume: Catedrala Sfântul Sava, cel mai mare lăcaș de cult ortodox, și fortăreața Kalemegdan, care ne duce într-o epocă medievală necunoscută nouă, un loc de întâlnire cu trecutul.
 Caută și prima parte a articolului!
În locul unde Dunărea se întâlnește cu râul Sava, în orașul vechi, găsim ruinele fortăreței Kalemegdan, cea mai întinsă din lume, cu un istoric impresionant. A fost construită în vremurile antice de un anume trib celtic care s-a bătut cu tracii și dacii care trăiau aici
și a purtat numele de cetatea Singidum. După romani au venit pe pământurile străvechi slavii. La 28 august 1521, sârbii au fost învinși de Suleiman Magnificul, care a condus o armată de 250.000 de oșteni. După cucerire, populația care mai rămăsese a fost deportată la Istanbul.

Foto: arhiva personală
Parcurgem Bulevardul Țarul Dusan, ajungem la fortăreață și parcăm fără plată. Intrăm în interiorul edificiului prin poarta Leopold. În vechime, celebra fortăreață trasa granița dintre poporul sârb și cel ungar. Legenda spune că sub cetatea Kalemegdan s-ar afla mormântul înfricoșătorului Attila. Urcăm spre Turnul Despot. De pe ziduri se vede bine confluența dintre râul Sava și fluviul Dunărea, Ostrovul și Belgradul Nou.
Pozăm ambarcațiunile de pe râul Sava, terasele plutitoare unde turiștii iau masa.
Între fortificațiile cetății am descoperit un muzeu al armelor în aer liber: de-a lungul zidului sunt arme de artilerie de diferite calibre, tunuri de la cele mai vechi la cele mai noi și armament capturat din războiul cu americanii. În cetate e un mic monument în onoarea lui Iancu de Hunedoara.
În zona Turnului Despot se desfășoară activități turistice, sociale, culturale și sportive. Este punctul cel mai înalt al cetății, dotat cu lunete pentru a observa orașul.
Coborâm în interiorul fortăreței la biserica Ruzica, un mic lăcaș de cult care în secolul al XVIII-lea a servit ca magazie de muniție. Candelabrele sunt asamblate din pistoale, cătușe și săbii. Acum aici se oficiază nunți.
Ne îndreptăm spre Pancevo, orașul de reședință al districtului Banatul de Sud din Republica Voivodina, Serbia. Ultimul recensământ a arătat că, din cei 127.000 de locuitori ai orașului, 4.065 sunt de etnie română. Aceasta este istoria. Geografia ne spune că râul Timiș de aici izvorăște în județul nostru, Caraș-Severin, din Munții Semenicului și se varsă în Dunăre la Pancevo, după ce udă Lugojul și Timișoara. Aici, la Pancevo, înainte de vărsare, are o faleză frumoasă, un mic port pentru bărci, case și restaurante plutitoare, ce presupun un turism de calitate practicat de sârbi.
Ne oprim să luăm masa la un centru comercial situat la ieșirea din oraș. Admirăm vitrinele, calitatea materialelor și comparăm  prețurile care nu diferă mult de ale noastre. Ne cumpărăm Pleșcavița, un fel de hamburger sârbesc, iar eu caut plăcinta burek care la ei e cu puțină cocă și cu multă brânză, în comparație cu a noastră. Facem cumpărături la Calugara, înainte de vamă, unde poți lua mărfuri sârbești de calitate cu lei românești! Vă așteptăm pe la noi!

Text: Maria Radu, Reșița, jud. Caraș-Severin

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply