Cum tratați și feriți câinii de o boală supărătoare: scabia (I)

0

Printre bolile pe care le poate contracta un animal, fie el de apartament, fie de curte, se numără și scabia, numită popular râie. În cazul câinelui, râia este de două feluri: sarcoptică şi demodecică. Iată ce trebuie să știți despre simptomele, tratamentul și prevenirea râiei sarcoptice.
La câine, râia sarcoptică este produsă de parazitul Sarcoptes scabiei, varietatea Canis. Acesta are formă de semisferă, cu dimensiunea femelei de 0,3 mm, și sapă canale în epidermă (stratul exterior al pieliii) unde depune excrementele şi ouăle. Excrețiile parazitului irită pielea animalului producând mâncărime, iar în urma scărpinatului apar răni, papule (bășicuțe roșii), vezicule, pustule (bășici cu puroi), infiltrații; acestea prin infecții secundare, se pot transforma în furunculi.
Transmiterea bolii se produce prin contact direct cu un organism bolnav sau un parazit în zone aglomerate cum ar fi zonele speciale pentru câini din parcuri. De obicei, această boală nu se transmite la om. Câinii comunitari sunt principalul rezervor de boală. Rezistența parazitului în mediul exterior este de aproximativ 15 zile. Boala afectează toate rasele şi toate vârstele de câini şi apare mai frecvent iarna şi primăvara, îndeosebi la câinii subnutriți, cu igiena deficitară, la femele aflate în lactație sau gestante, precum şi la câinii supuşi tratamentului cu antiinflamatoare pe perioade lungi.
Semnele infestării apar după o perioadă de 2-3 săptămâni. Leziunile se extind rapid, de la urechi, ochi, frunte către restul organismului. La câinii adulți, au fost descrise 3 faze de evoluție a bolii
A În faza de debut apar leziuni pe cap, bot, în jurul ochilor, marginea posterioară a pavilionului urechii, linia inferioară a corpului (torace, abdomen) şi cot, jaret (articulația piciorului din spate), cu 3 simptome majore:
• prurit (mâncărime intensă) care determină scărpinat și grataj (mici zgârieturi), aparitia mișcărilor de pedalare la membrul posterior, declanşat de masajul marginii posterioare a urechii de aceeaşi parte a corpului;
• depilații (zone fără păr) cu băşici acoperite de mici cruste;
• apariția unui “nisip conchinian” (cruste de dimensiuni mici, cu aspect de nisip) pe marginea posterioară a urechii, bogat în paraziți.
B În faza de stare, leziunile se extind pe zone mai mari ale corpului, în general cu excepția regiunii spatelui, cu agravarea semnelor precedente şi dezvoltarea rănilor din cauza scărpinatului puternic.
C Faza terminală sau faza scuamoasă (cu cruste) se caracterizează prin piele plisată, cu cruste urât mirositoare şi cu suprainfectarea plăgilor cutanate. În această etapă scărpinatul este diminuat, starea generală a animalului se înrăutateşte şi în final câinele netratat poate muri.
medic veterinar Mihai Dincă, București
Caută și a doua parte a articolului!

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply