Ce legume cultivi? Câteva idei, provocatoare

0

Legumele enumerate mai jos sunt mai rar cultivate în curtea casei, deși acestea au o importanta reală în alimentație și nici nu presupun eforturi deosebite pentru îngrijirea lor.

Hreanul
Este o plantă care se înmulțește de obicei prin rădăcini, deoarece face foarte rar sămânță. În luna martie se plantează bucăți de rădăcini lungi de 8-10 cm în rânduri depărtate la 40-50 cm și la 30-40 cm între fire pe rând, având grijă să udăm bine după sădire, până se prinde. În timpul vegetației se prășește locul de buruieni și în toamna anului al doilea se pot recolta câteva rădăcini pentru consum. Rădăcinile prea subțiri se păstrează până primăvara următoare, când se sădesc pentru înmulțire.

Rădăcinile mai bătrâne de 3 ani devin lemnoase, așa că trebuie înlocuite cu altele mai tinere. Dacă dorim să scoatem hreanul pentru a pune alte legume, trebuie să săpăm foarte adânc pământul, spre a scoate toate rădăcinile, altfel nu se poate scăpa de el. Se păstrează timp de 1 an în nisip în pivniță.

Bamele
Cultivate pentru fructele lor ce se consumă verzi (crude) sau uscate în timpul iernii, bamele sunt foarte apreciate pe piață. Se seamănă direct în grădina de legume, pe un pământ bun, îngrășat cu gunoi de grajd vechi de 3 ani, în locuri expuse la soare. Semănătura se face în luna aprilie, în cuiburi depărtate la 60 cm, iar în timpul vegetației se sapă de mai multe ori. Ele se culeg înainte de a se coace, începând cu cele de jos.
Sămânța se recoltează din bamele bine coapte, care se păstrează întregi, până la semănare. Puterea de încolțire durează 4-5 ani. Bamele se folosesc la mâncăruri, ghiveciuri, fiind considerate delicatese.

Mazărea
Mazărea timpurie se însămânțeazâ în octombrie-iunie.

După ce am recoltat toate legumele, am strâns vrejurile și crengile uscate ale pomilor și le-am dat foc în grădină. Am obținut două găleți de cenușă, pe care am păstrat-o. Am arat locul, apoi l-am lăsat la odihnă până în primăvară.

Am ales un loc mai ferit lângă gard, așa încât să nu îngreunez discuirea de primăvară a grădinii. Am săpat cu sapa și am mărunțit pământul, având grijă să-l dezinfectez cu piatră-vânătă. Am făcut 6 benzi, lăsând între ele 50 cm, iar între boabe 15 cm, adâncimea fiind de 8 cm.

Tot din revistele mele dragi am aflat că, pentru a obține o înflorire mai rapidă a mazării, se presară peste boabele plantate cenușă, așa că am împrăștiat cele 2 găleți cu cenușă.

Am împrejmuit locul cu 4 țăruși și sfoară galbenă, punând deasupra câțiva coceni. Am lăsat locul toată iarna așa cum l-am pregătit, iar în luna martie am descoperit zona însămânțată. Am săpat, îndepărtând buruienile și am udat, asta până pe 15 martie. După o lună au apărut cârceii, apoi după 10 zile mazărea a înflorit. După încă 15 zile au apărut primele păstăi.

Cam pe 20 mai am făcut primul cules de mazăre timpurie, de o calitate excepțională. Vecinii s-au mirat, dar au și admirat recolta obținută. A trebuit să punem sperietori și pungi de plastic în pari, pentru alungarea ciorilor.

Prazul
Sunt două varietăți: cel de vară, folosit ca praz verde, este scurt, gros și crește repede și cel de toamnă, foarte rezistent, lung și subțire.
Înainte de a planta răsadul de praz, pregătiți locul asigurând o îngrășare cu gunoi de grajd, vechi, putred. Prazul crește și în locuri umbrite, printre pomi sau lângă clădiri. Eu am săpat și îngrășat locul dintre doi piersici, 1 vișin și 1 cais. I-a mers foarte bine. Prazul l-am semănat în martie în răsadniță rece, după ce a răsărit l-am plivit și săpat de mai multe ori. Când firele de praz au ajuns de grosimea unei pene de gâscă, le-am transplantat pe locul pregătit, unde am format rânduri depărtate la 20 cm, lăsând și 20-25 cm între fire. Prazul se prășește, se sapă și se udă din belșug.

Prazul de vară se scoate din pământ atunci când este numai pe jumătate dezvoltat și numai pe măsura trebuințelor. Cel de toamnă se recoltează când dă frigul, se scurtează rădăcinile și foile și se pune la păstrat în pivnițe. Se mai poate păstra, îngropat din nou, în șanțuri în grădină, iar peste foile rămase afară se pun paie. Aici rămân și cresc necontenit până dă înghețul.

Pentru sămânță se opresc în pivniță câteva fire, cele mai frumoase și mai viguroase, sădindu-se în luna martie în grădină. Sămânța se culege pe măsură ce se coace. Se usucă bine și se pune în pungi de hârtie, cu etichetă, căci seamănă mult cu sămânța de ceapă.

Lintea
Această plantă anuală, cu mai multe varietăți nu se prea cultivă prin grădini, ci mai mult pe câmp. Îi plac pământurile ușoare, uscate, iar în pământuri argiloase, tari se dezvoltă mult în trunchi, făcând puține boabe.

Se sapă și se mărunțește bine pământul, având grijă să-i administrăm gunoi vechi. Se seamănă prin aprilie, mai târziu ca mazărea, în cuiburi, depărtate la 30-40 cm ori în rânduri la 25-30 cm și se acoperă bine sămânța. În timpul vegetației se prășește de două ori, cea de a doua prașilă făcându-se în timpul înfloririi, având grijă să facem și mușuroirea.

Uneori se culege prin august, smulgându-se plantele înainte de a se deschide păstăile. Pentru sămânță se opresc păstăile de jos, bine dezvoltate și coapte, puterea de germinație a semințelor ține 3-4 ani. Lintea se folosește cu succes în bucătărie, având un gust deosebit de plăcut.

Bobul
Este o legumă anuală cu diverse varietăți, ce crește în orice pământ. Într-un sol prea gras trunchiul și foile cresc mult, iar planta face păstăi puține. Pământul însă trebuie săpat adânc (căci bobul are rădăcină pivotantă) și bine mărunțit.
Se seamănă pe la sfârșitul lunii februarie ori începutul lunii martie, în cuiburi depărtate la 40-50 cm punând câte 2 semințe în cuib la 4-8 cm adâncime.
Se mai poate semăna și în rânduri depărtate la 30-40 cm, punând boabele la 15-20 cm depărtare pe rând. În timpul vegetației se îngrijește ca și lintea.
După trecerea florilor, când încep să se formeze păstăile, se rupe vârful spre a grăbi coacerea. Când plantele s-au uscat, se recoltează. Sămânța ține 5-6 ani. Bobul este recomandat pentru vegetarieni.

Năutul
La noi în țară, năutul se cultivă numai în grădini. El este o plantă anuală, în patru muchii, înalt de 60 cm cel mult. Tecile năutului conțin 1-2 boabe, mai rar 3. Plantei îi place să aibă multă căldură și să fie așezată în bătaia soarelui, și nu suportă umezeala prea mare. Se dezvoltă foarte bine într-un pământ nisipos-argilos.
Se seamănă în jurul datei de 15 aprilie, în rânduri depărtate la 40 cm, lăsând între fire 25 cm. Se poate semăna și în cuiburi, ca la fasole, punând câte 3 boabe la cuib.
Recoltarea se începe când tecile din verzi devin galbene, iar boabele trec din starea lăptoasă în pârg, putând încă să fie pătrunse cu unghia. Dacă se trec (se maturizează) boabele fierb foarte greu. Năutul se taie cu securea, lăsându-se pe câmp spre a se usca bine. Durata vegetației la năut ține 4 ani. Este un bun înlocuitor al cafelei.

Citeste si:

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply