Copiii soarelui, cactuşii I

0

Petrea Chiru, Galaţi
 

Petrea Chiru
Petrea Chiru
Stimaţi prieteni,
În vara aceasta, fiind foarte cald, „copiii soarelui”, cum li se spune cactuşilor, s-au simţit ca la ei acasă.
Temperaturile au trecut des de 30 grade Celsius şi cactuşii au fost fericiţi; ei sunt cele mai curioase plante, cu contrastele cele mai izbitoare din lumea vegetală. Iată de ce:

  1. În mod spontan, cactuşii cresc în cele mai diverse condiţii, pe toate formele de relief ale continentelor americane: preerii, pampasuri, canioane, faleze oceanice, deşerturi, păduri tropicale, altitudini de 5000 m, pe sol ori pe arbori (ca epifite, nu parazite).
  2. Dimensiunile corpului variază de la 1 cm, până la 15-20 m, într-o diversitate impresio-nantă de forme şi culori.
  3. Curioşi sunt şi pentru că nu au frunze (excepţie Pereskia, Pereskiopsis, Rhodocactus, Austrocylindropuntia). Ele s-au transformat în spini pentru a evita pierderea apei (cea mai eficientă adaptare la zonele aride), dar servind şi ca mijloc de apărare. De aici şi caracterizarea de „arici vegetali”. Neavând frunze, fotosinteza este realizată de tulpinile verzi de diferite forme. Atenţie! Părţile verzi lăţite ale unor specii (de exemplu crăciunel) nu sunt frunze, ci tulpini aplatizate.
  4. Interesant este şi faptul că tulpinile, indiferent de forma lor, sunt depozite mari de apă pentru perioadele când aceasta lipseşte din substrat. Uneori omul şi unele animale folosesc apa astfel depozitată.
    Petrea Chiru
    Petrea Chiru
  5. Florile de forme, mărimi și culori diverse, unele parfumate, rămân deschise de la o zi la câteva zile, în funcție de specie. Vremea răcoroasă le prelungește viața.
  6. Localnicii dau acestor plante diverse întrebuințări. Fructele unor specii sunt comestibile, cum sunt „smochinele indiene” (Opuntia ficus indica), mari cât oul de găină, ce se consumă proaspete sau uscate, dar unele se folosesc în alimentație și sub formă de dulceață, compot. Din altele se prepară sucuri tonice, reconfortante (Echinocactus grandis), supe, salate (tulpina de Opuntia), medicamente (au alcaloizi), coloranți, furaje pentru animale și chiar scânduri pentru diverse construcții.
  7. Cele peste 4000 de specii se împart în două grupe: de deșert și de pădure. Cei de deșert sunt cei mai mulți și vor lumină directă. Cei de pădure cresc pe arbori (genul Schlumbergera și Epiphyllum ackermanii) și au tulpinile turtite. Aporocactus flagelliformis, deși de pădure, are tulpini cilindrice și trebuie tratat ca un cactus de deșert.

Continuarea aici.

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply